Dr. Ștefan Gigea, Medic Pneumolog în cadrul CardioRec

Spirometria este un test funcțional respiratoriu care măsoară volumul de aer în anumite momente din timpul unui expir forțat și care urmează unui inspir forțat. Utilitatea principală a spirometriei este evaluarea funcției pulmonare.

Ce afecțiuni pot fi diagnosticate și monitorizate prin spirometrie?

Cele mai frecvente afecțiuni diagnosticate si monitorizate prin spirometrie sunt astmul bronșic, BPOC (Boala pulmonară obstructivă cronică a fumătorului), sindroamele restrictive respiratorii (cum ar fi bolile pulmonare interstițiale sau cele cu deformarea toracelui din naștere sau dobândită), boli neuromusculare ce afectează și funcția respiratorie, alte motive de obstrucție respiratorie.

Când este recomandată efectuarea spirometriei?

Spirometria este recomandată ca metodă de monitorizare celor care au un istoric de fumat (de regulă cei cu cel puțin 10 ani de fumat au recomandare de spirometrie o dată pe an),  celor cu risc profesional (mediu toxic, cum ar fi lucrul într-o rafinarie de petrol, mină de carbune etc), precum și oricăror pacienți cu simptome respiratorii de durată medie-mare.

Pregatirea pacientului

În general, nu este necesară o pregatire specială, poate cu excepția celor fumători, în cazul cărora este necesară o abstinență de la fumat cu cel puțin 1h înaintea spirometriei pentru a evita o afectare a probei (fumul de țigară determină îngustarea căilor aeriene și, deci, o scădere a valorilor spirometrice).

Cum se desfașoară efectiv?

Proba constă în efort respirator inițial normal, ulterior forțat cu respirația realizată printr-un dispozitiv numit spirometru, un aparat care arată ca un tub. Pacientul trebuie să respire pe gură doar prin acest tub, iar pe nas va avea un clește, pentru că, de multe ori, avem tendința să respirăm pe nas și atunci se modifică proba.

Inițial se fac respirații normale, ulterior se încep exerciții de respirații forțate, inițial un expir profund pentru a goli plămânii de aer, ulterior inspir forțat pentru a lua cât mai mult aer, iar la comanda medicului un expir forțat la început cât mai tare, apoi cât mai lung pentru ca respirația să poată fi evaluată de aparat, iar la final un inspir cât mai profund.

După aceasta, în funcție de rezultat, ar putea urma o spirometrie cu test bronhodilatator (în cazul în care suspectăm un astm bronșic, se face un test cu o substanță care creste funcția pulmonară dupa administrare) sau probe funcționale complexe, în cazul în care se suspicionează o afectare a capacității de filtrare a plămânilor sau boala pulmonară interstițială.

Sursa foto: Shutterstock

Pentru Programări și mai multe informații – 021.9636!