Ce se întâmplă cu imunitatea când vine sezonul rece și cum ne pregătim? – Dr. Cezar Iancu, medic de familie Corbeanca – Ilfov
Cum ne pregătim imunitatea pentru sezonul rece? Dr. Cezar Iancu, medic de familie în Corbeanca, explică ce este mit și ce este real despre imunitate toamna, răcelile frecvente la copii, vitamine și suplimente, alimentație, somn și mișcare. Aflați când răcelile sunt normale și ce semne pot indica o problemă care necesită evaluare medicală.
De ce este sistemul imunitar mai vulnerabil în perioada de tranziție dintre anotimpuri?
Aș face de la început o precizare: schimbarea anotimpului nu înseamnă automat că ne scade imunitatea. Este o explicație pe care o auzim frecvent, dar lucrurile sunt mai nuanțate. Sistemul nostru imunitar are variații de activitate pe parcursul anului, iar cercetările au identificat modificări sezoniere ale unor celule și gene implicate în apărarea organismului. Aceste modificări nu înseamnă însă că întregul sistem devine mai slab.
Unele semnale inflamatorii sunt chiar mai accentuate iarna. De aceea, trebuie să fim atenți când punem toate virozele din această perioadă pe seama unei „imunități scăzute”. Un factor important este cât de des intrăm în contact cu virusurile.
Toamna, de exemplu, copiii revin la școală și la grădiniță, se întâlnesc zilnic cu mulți alți copii, iar infecțiile au mai multe ocazii să circule. Studiile care au urmărit contactele dintre oameni au arătat că vacanțele și reluarea cursurilor pot influența transmiterea gripei.
Practic, putem avea un sistem imunitar care funcționează normal și totuși să ne îmbolnăvim, pentru că expunerea este mai frecventă. O infecție nu reprezintă, prin ea însăși, dovada că organismul are o problemă de imunitate. Mai există apoi apărarea locală, de la nivelul nasului și al căilor respiratorii. Nasul nu este doar un loc prin care trece aerul.
Mucoasa nazală participă activ la apărarea împotriva virusurilor. De exemplu, celulele sale eliberează particule microscopice care transportă componente antivirale și pot contribui la neutralizarea unor virusuri. Un studiu realizat pe celule și țesut nazal uman a arătat că răcirea locală poate reduce eliberarea acestor particule și eficiența unora dintre mecanismele lor de apărare. Asta ne oferă o explicație biologică pentru modul în care frigul ar putea favoriza anumite infecții respiratorii. Vorbim despre un mecanism local, studiat experimental, fără să putem spune că frigul „oprește” imunitatea organismului. Și umiditatea aerului poate conta.
Căile respiratorii au un sistem de curățare: mucusul reține particule, iar niște structuri foarte fine, numite cili, îl deplasează pentru a ajuta la eliminarea lor. Vă puteți gândi la o bandă transportoare care contribuie permanent la curățarea căilor respiratorii. În experimente pe șoareci, aerul foarte uscat a afectat acest proces, unele răspunsuri antivirale și repararea țesuturilor după infecția gripală.
Aceste rezultate susțin un posibil rol al umidității în apărarea respiratorie, dar nu ne spun exact cât crește riscul de îmbolnăvire pentru fiecare om. De aceea, când cineva spune „am răcit pentru că s-a schimbat vremea”, merită să explicăm că vremea poate influența condițiile în care apare infecția, iar contactele dintre oameni influențează expunerea. Pentru o viroză este necesar și un virus. Simplul fapt că am trecut de la o zi caldă la una rece nu demonstrează că avem o deficiență a sistemului imunitar.
Care sunt primele semne că organismul se confruntă cu o scădere a imunității?
Primele semnale care ne fac să suspectăm o problemă de imunitate sunt infecțiile neobișnuit de frecvente, severe, persistente sau greu de tratat.
Pentru medic contează ce infecții apar, cât durează, ce tratamente necesită și cum se recuperează persoana între episoade. Pneumoniile repetate, sinuzitele bacteriene frecvente și greu de tratat, abcesele recurente sau infecțiile care necesită repetat internare merită investigate.
Uneori, chiar și o singură infecție neobișnuit de severă poate justifica o evaluare. Aceste situații ridică o suspiciune, fără să stabilească singure diagnosticul de imunodeficiență. Oboseala și lipsa de energie sunt frecvent interpretate drept „imunitate scăzută”, dar sunt simptome nespecifice.
Pot avea legătură cu somnul insuficient, stresul, anemia sau afecțiunile tiroidiene. Dacă oboseala persistă câteva săptămâni, ne afectează activitățile obișnuite sau se asociază cu alte simptome, merită discutată cu medicul. Eticheta de „imunitate scăzută” nu explică de ce suntem obosiți și poate întârzia identificarea cauzei reale. Ne atrag atenția și anumite manifestări asociate: candidoza bucală persistentă sau greu de tratat, diareea prelungită, scăderea neintenționată în greutate ori, la copil, stagnarea creșterii. Suspiciunea poate fi mai mare când acestea apar împreună cu infecții repetate. Contează și existența unei imunodeficiențe diagnosticate în familie, informație pe care este bine să o spunem medicului de la început.
La copii, răcelile frecvente din colectivitate nu înseamnă automat o problemă de imunitate. Copiii mici sănătoși pot avea 5–10 infecții ușoare pe an, uneori mai multe dacă merg la creșă sau grădiniță. Dacă episoadele sunt ușoare, copilul își revine între ele, este activ și crește normal, acestea sunt elemente liniștitoare.
Evaluarea devine mai importantă când infecțiile sunt severe, recuperarea este dificilă sau apar probleme de creștere. Numărul răcelilor, luat separat, nu este suficient pentru un diagnostic. Când observăm un astfel de tipar, primul pas este consultul medical.
Ajută să avem un istoric concret al infecțiilor, al tratamentelor și al eventualelor internări. Medicul ține cont și de bolile cunoscute și de medicamentele administrate, deoarece unele afectări ale imunității sunt dobândite pe parcursul vieții. Investigațiile se aleg pornind de la aceste informații și de la examenul clinic.
Ce rol au alimentația și hidratarea în menținerea imunității? Cât de important este somnul?
Alimentația și somnul au un rol esențial în funcționarea normală a sistemului imunitar pt că organismul are nevoie de energie, proteine, vitamine și minerale pentru a-și susține mecanismele de apărare.
Carențele nutriționale pot afecta această funcționare și pot crește susceptibilitatea la infecții și de aceea, contează să avem o alimentație suficientă și variată, adaptată nevoilor noastre. În practică, asta înseamnă legume și fructe zilnic, leguminoase, cereale integrale, nuci și surse suficiente de proteine. Proteinele pot veni din pește, ouă, lactate, carne slabă, dar și din fasole, linte sau năut. Fiecare grupă de alimente contribuie cu nutrienți diferiți însă ceea ce contează cu adevărat este ceea ce mâncăm în mod obișnuit, pe parcursul săptămânilor și lunilor, nu doar unui hei-rup de scurtă durată. Nu trebuie ca fiecare masă să fie perfectă, dar este important ca alimentația, privită în ansamblu, să fie echilibrată.
Aș sublinia și diferența dintre a corecta o carență și a lua vitamine „pentru imunitate”. Dacă există un deficit sau o altă indicație medicală, suplimentarea poate fi utilă însă în absența unei carențe, administrarea de rutină a vitaminelor și mineralelor are, în general, beneficii limitate pentru prevenirea infecțiilor. Faptul că un nutrient este necesar sistemului imunitar nu înseamnă că o cantitate mai mare ne protejează automat mai bine.
«Hidratarea susține funcționarea normală a organismului, iar obiectivul este să prevenim deshidratarea» – cam așa ar suna o explicație folosind un limbaj rigid. Mai adaptat, este util să bem regulat pe parcursul zilei și să adaptăm aportul la temperatură, efort și pierderile de lichide pe care le avem. Pentru mulți adulți sănătoși, 6–8 pahare de lichide pe zi reprezintă un reper orientativ, nu o cantitate obligatorie pentru toată lumea pentru că o parte din apă vine și din alimente.
Apa simplă este o alegere bună, iar băuturile dulci nu sunt necesare pentru hidratare, ba chiar ne sunt înamice. Aceste recomandări urmăresc acoperirea necesarului de lichide, fără să reprezinte o „rețetă pentru creșterea imunității”. Insist însă asupra somnului, pt că el merită luat foarte în serios.
Există inclusiv studii care au urmărit legătura dintre durata somnului și apariția unei răceli după expunerea controlată la un virus. Într-un studiu cu 164 de adulți sănătoși, cercetătorii au măsurat somnul timp de o săptămână, apoi au expus participanții la un rinovirus. Somnul mai scurt s-a asociat cu o probabilitate mai mare de a dezvolta răceală. Sigur, este o asociere relevantă dar nu înseamnă că o singură noapte proastă determină automat o infecție.
Pentru majoritatea adulților, recomandarea este de 7–9 ore de somn pe noapte. Copiii au nevoie de mai mult: cei între 6 și 12 ani, de aproximativ 9–12 ore, iar adolescenții, de 8–10 ore. Aceste intervale sunt repere pentru sănătatea generală, nu praguri care garantează că nu ne vom îmbolnăvi, ci praguri asupra cărora este bine să ne încadrăm. Contează și calitatea și regularitatea somnului: ajută să ne culcăm și să ne trezim la ore relativ constante, să reducem folosirea ecranelor înainte de culcare (cu 1 oră) și să evităm cafeaua după-amiaza sau seara. Dacă avem frecvent dificultăți de adormire, treziri repetate ori somnolență în timpul zilei, chiar dacă petrecem suficiente ore în pat, merită să discutăm cu medicul.
Ce rol are mișcarea fizică?
Mișcarea fizică regulată susține funcționarea normală a sistemului imunitar. În timpul activității fizice, unele celule imunitare sunt mobilizate temporar în sânge și redistribuite spre țesuturile unde pot întâlni mai ușor microorganisme. Acest fenomen pare să îmbunătățească supravegherea imunitară.
Scăderea temporară a unor limfocite din sânge după efort nu înseamnă că acestea au dispărut sau că imunitatea a fost „consumată”. Cercetările sugerează că ele sunt redistribuite către alte țesuturi. Pe termen lung, mișcarea contribuie și indirect la o funcționare mai bună a imunității pt că ajută la controlul greutății, îmbunătățește sensibilitatea la insulină, sănătatea cardiovasculară și calitatea somnului și poate reduce inflamația cronică.
Toate acestea contează, deoarece obezitatea, diabetul și bolile cardiovasculare se pot asocia cu un risc mai mare de complicații atunci când apare o infecție. O meta-analiză publicată în 2021 a găsit că persoanele care făceau regulat activitate fizică moderată sau viguroasă aveau un risc cu aproximativ 31% mai mic de infecții dobândite în comunitate.
A fost observată și o mortalitate mai mică prin boli infecțioase. Aceste cifre trebuie interpretate corect: o parte importantă a datelor provenea din studii observaționale. Ele arată o asociere, dar nu demonstrează că mișcarea este singura cauză a diferenței. Persoanele active pot avea și alte comportamente favorabile sănătății. Când ne uităm strict la studiile în care participanții au fost repartizați să facă mișcare sau să rămână la nivelul lor obișnuit de activitate, rezultatele sunt mai prudente. O analiză Cochrane (un fel de filtru de adevăr, dacă într-adevăr afirmația este reală și măsurabilă) care a inclus 14 studii și 1.377 de adulți nu a putut demonstra clar că exercițiul reduce numărul răcelilor. Există unele date că mișcarea poate diminua severitatea simptomelor și numărul total al zilelor cu simptome, dar certitudinea dovezilor este scăzută.
Așadar, mișcarea este foarte bună pentru sănătate, dar nu ne oferă garanția că nu vom răci. Nu este necesar un sport sofisticat. Mersul alert, bicicleta, înotul, dansul, urcatul scărilor și exercițiile făcute acasă sunt forme reale de activitate fizică. Pentru adulți, recomandarea generală este de 150–300 de minute de activitate moderată pe săptămână sau 75–150 de minute de activitate viguroasă, la care se adaugă exerciții pentru forța musculară de cel puțin două ori pe săptămână.
Activitatea moderată este cea în timpul căreia respirăm mai repede și ne crește pulsul, dar putem încă să purtăm o conversație iar regula simplă este aceasta: putem vorbi, dar nu mai putem cânta confortabil. Nu trebuie să facem toate minutele dintr-o singură ședință, ele putând fi împărțite în reprize mai scurte pe parcursul zilei și al săptămânii.
Pentru o persoană sedentară, obiectivul inițial poate fi foarte simplu: zece minute de mers alert, apoi creșterea progresivă a duratei. Corpul beneficiază mai mult de mișcarea pe care o putem menține luni și ani decât de antrenamente intense făcute rar. Chiar și cantități mici de activitate sunt mai bune decât absența completă a mișcării.
Sunt necesare suplimentele cu vitamine în această perioadă?
Suplimentele cu vitamine nu sunt obligatorii pentru toată lumea în perioada de tranziție dintre anotimpuri. Dacă alimentația este variată și nu există o carență, organismul își poate obține, de regulă, necesarul de micronutrienți din alimente. Studiile nu susțin ideea că o cură de multivitamine începută automat toamna sau primăvara „crește imunitatea” și previne infecțiile. Vitaminele și mineralele sunt, într-adevăr, importante pentru funcționarea normală a sistemului imunitar. Problema apare atunci când există un deficit real. Carențele de vitamina D, vitamina C, vitamina A, vitamina B12, folat, fier, zinc sau seleniu pot afecta răspunsul imun. În schimb, atunci când nivelurile sunt deja adecvate, suplimentarea de rutină pare să aducă puține beneficii spre deloc în prevenirea infecțiilor.
Vitamina D merită o atenție aparte, deoarece în lunile cu mai puțin soare sinteza sa la nivelul pielii scade. Suplimentarea poate fi necesară la persoanele cu deficit confirmat sau cu risc crescut: expunere redusă la soare, vârstă înaintată, malabsorbție, obezitate, alimentație restrictivă ori anumite boli cronice. Totuși, dovezile privind administrarea vitaminei D exclusiv pentru prevenirea infecțiilor respiratorii sunt neuniforme.
Prin urmare, nu ar trebui privită ca un „scut” universal împotriva răcelilor, ci ca un nutrient care trebuie administrat atunci când există o indicație reală. Vitamina C nu previne în mod semnificativ răcelile în populația generală. Administrată regulat, poate reduce modest durata simptomelor — aproximativ 8% la adulți și 14% la copii — dar beneficiul nu înseamnă că persoana nu se va îmbolnăvi. Un efect preventiv mai evident a fost observat doar la persoane expuse unor perioade scurte de efort fizic extrem, precum maratoniștii sau militarii aflați în condiții dificile.
Nici zincul nu pare să prevină în mod clar apariția răcelii. administrat totuși după debutul simptomelor, ar putea scurta episodul cu aproximativ două zile, dar nivelul de certitudine al dovezilor este redus. În plus, poate provoca greață, disconfort gastric și modificarea gustului. Suplimentele pot fi utile atunci când există: o carență demonstrată sau puternic suspectată, o alimentație foarte restrictivă, tulburări de absorbție digestivă, perioade cu necesar crescut, precum sarcina, vârsta înaintată, fragilitate sau malnutriție; anumite boli cronice ori tratamente care influențează absorbția nutrienților. Mai mult nu înseamnă automat mai bine.
Dozele mari, luate fără indicație, pot produce efecte adverse și interacțiuni cu medicamentele iar ce trebuie să subliniez este că suplimentele nu pot compensa lipsa somnului, o alimentație dezechilibrată, sedentarismul sau stresul prelungit. Așadar, în această perioadă, suplimentele nu trebuie luate preventiv de toată lumea, prioritatea rămânând o alimentație variată, hidratarea, somnul suficient și mișcarea regulată. Dacă există factori de risc sau simptome care sugerează o carență, suplimentarea trebuie aleasă individual, eventual după evaluare medicală și analize. Corectăm o deficiență, nu administrăm vitamine la întâmplare doar pentru că s-a schimbat anotimpul.
Există recomandări diferite pentru susținerea imunității la copii? La ce semne ar trebui să fie atenți părinții?
La copii, sistemul imunitar este încă în proces de maturizare și tocmai din acest motiv, mai ales după intrarea în colectivitate, pot apărea numeroase infecții respiratorii. Faptul că un copil răcește des nu înseamnă automat că are imunitatea scăzută.
Mai important decât numărul răcelilor este modul în care acestea evoluează: cât de severe sunt, cât durează, dacă răspund la tratament și dacă între episoade copilul se reface complet, crește și se dezvoltă normal.
Pentru un copil sănătos, susținerea imunității nu înseamnă cure repetate de siropuri și suplimente. Fundația rămâne aceeași: alimentație variată, somn suficient, mișcare zilnică, timp petrecut afară, evitarea fumului de țigară și vaccinare conform vârstei. Vaccinurile nu obosesc sistemul imunitar, ci îl învață să recunoască anumiți microbi înainte ca aceștia să producă forme severe de boală.
Alimentația trebuie să ofere proteine, fier, zinc, vitamine și grăsimi sănătoase. Nu este nevoie ca fiecare masă să fie perfectă, dar este important ca, pe parcursul săptămânii, copilul să primească fructe, legume, ouă, lactate, carne, pește, leguminoase și cereale cât mai puțin procesate, adaptate vârstei și eventualelor alergii.
Un copil sănătos, care crește normal și are o alimentație variată, nu are nevoie automat de multivitamine, zinc, vitamina C, echinacea, colostru sau alte produse vândute pentru imunitate. Carențele nutriționale pot afecta răspunsul imun, dar, în absența unei carențe, suplimentarea de rutină are beneficii reduse în prevenirea infecțiilor. Vitamina C nu împiedică în mod semnificativ apariția răcelilor. Administrată regulat, poate scurta modest durata simptomelor, efectul fiind ceva mai vizibil la copii, dar nu transformă copilul într-unul care nu mai răcește. Zincul nu are un beneficiu clar pentru prevenirea răcelilor și poate produce greață, dureri abdominale sau modificarea gustului. Vitamina D are recomandări specifice, în funcție de vârstă, alimentație, expunerea la soare și factorii individuali de risc (prima dată măsurăm, apoi intervenim).
Este importantă pentru dezvoltarea osoasă și funcționarea normală a organismului, dar nu trebuie prezentată ca un tratament universal împotriva virozelor. Doza trebuie stabilită împreună cu medicul, nu aleasă după recomandările de pe internet. Întotdeauna vorbesc cu părinții să urmărească tiparul infecțiilor, nu doar numărul lor.
Evaluarea medicală devine necesară doar atunci când infecțiile sunt neobișnuit de severe, durează mult, reapar imediat după tratament sau necesită frecvent antibiotice, internare ori administrarea intravenoasă a antibioticelor. Alte semnale mai puțin prietenoase care merită investigate sunt pneumoniile repetate, infecțiile profunde, abcesele, candidoza orală persistentă după perioada de sugar, diareea cronică, stagnarea în greutate sau înălțime, vindecarea dificilă a infecțiilor, infecțiile produse de germeni neobișnuiți, perioadele foarte scurte de sănătate între episoade și existența unei imunodeficiențe în familie.
Separat de problema imunității, copilul trebuie evaluat rapid dacă respiră greu, i se învinețesc buzele, este foarte somnolent sau greu de trezit, nu poate bea lichide, urinează foarte puțin, varsă repetat, prezintă convulsii sau are o stare generală care se deteriorează. Mesajul important pentru părinți este că răcelile frecvente din primii ani de colectivitate pot fi normale.
Nu orice copil care răcește des are o deficiență de imunitate. Ne îngrijorează mai ales severitatea infecțiilor, evoluția neobișnuită, creșterea deficitară și lipsa unei recuperări complete între episoade. Cea mai bună susținere a imunității nu se găsește într-un sirop, ci în somn, alimentație, mișcare, vaccinare și evaluare medicală atunci când tiparul infecțiilor ridică semne de întrebare.
Cât de des este normal ca un copil să răcească în această perioadă, și când ar trebui părinții să se îngrijoreze?
În această perioadă, un copil poate răci destul de des fără să însemne că are imunitatea scăzută, copiii mici având, în medie, aproximativ 6-8 infecții respiratorii pe an, iar cei care merg la creșă sau grădiniță pot ajunge chiar la 10-12 episoade, mai ales în primii ani de colectivitate.
Uneori, o răceală durează 7-10 zile, iar tusea poate persista trei-patru săptămâni. Dacă episoadele se succed, părinții pot avea impresia că micuțul este bolnav permanent, însă ce trebuie să înțelegem este că sistemul imunitar al copilului seamănă cu o bibliotecă aflată la început: de fiecare dată când întâlnește un virus nou, adaugă o carte și învață să-l recunoască.
Colectivitatea vine însă cu foarte multe cărți deodată. Nu numărul răcelilor este cel mai important, ci felul în care copilul trece prin ele. Dacă infecțiile sunt ușoare, copilul respiră normal, bea lichide, se joacă, crește corespunzător și între episoade revine complet la starea obișnuită, cel mai probabil vorbim despre procesul normal de maturizare a imunității.
Părinții ar trebui să se îngrijoreze atunci când infecțiile sunt neobișnuit de severe, durează mult, răspund greu la tratament, necesită frecvent antibiotice, apar pneumonii repetate, abcese profunde, candidoză orală persistentă, diaree cronică, stagnare în greutate sau infecții produse de germeni neobișnuiți. Contează și istoricul familial de imunodeficiență.
Practic, nu ne uităm doar de câte ori se aprinde becul de avertizare, ci dacă motorul continuă să funcționeze normal între episoade. Un copil care răcește des, dar se recuperează complet, mănâncă, se joacă și crește normal este diferit de copilul care pare permanent obosit, nu ia în greutate și face infecții din ce în ce mai severe. Este necesară evaluare medicală rapidă dacă respiră greu, i se învinețesc buzele, este foarte somnolent sau greu de trezit, nu poate bea lichide, urinează foarte puțin, varsă repetat, prezintă convulsii sau starea generală se deteriorează.
Așadar, răcelile frecvente pot fi normale în colectivitate. Semnalul de alarmă nu este simplul număr al episoadelor, ci severitatea lor, recuperarea incompletă și afectarea creșterii sau a stării generale.
Ce greșeli fac frecvent oamenii toamna, crezând că își protejează imunitatea, dar de fapt nu ajută?
Una dintre cele mai frecvente greșeli făcute toamna este începerea automată a unei cure de vitamine, diverse siropuri pentru imunitate, zinc, colostru și altele asemenea.
Sistemul imunitar nu este o baterie descărcată pe care o încărcăm cu un flacon de suplimente. Dacă există o carență, aceasta trebuie corectată, dar la o persoană sănătoasă, cu o alimentație variată, suplimentele administrate la întâmplare nu construiesc un zid împotriva virusurilor.
Vitamina C nu previne semnificativ răcelile în populația generală, zincul are beneficii neclare pentru prevenție, iar meta-analiza actualizată privind vitamina D nu a demonstrat un efect protector semnificativ al suplimentării generale împotriva infecțiilor respiratorii acute.
O altă greșeală este folosirea unor doze foarte mari, pornind de la ideea că mai mult înseamnă mai bine. Organismul nu funcționează ca un rezervor pe care îl umplem până dă pe afară. Unele vitamine se pot acumula, pot produce reacții adverse sau pot interacționa cu tratamentele.
A treia greșeală este administrarea antibioticelor de la primele secreții nazale, mai ales dacă acestea devin galbene sau verzi. Culoarea secrețiilor nu demonstrează singură existența unei infecții bacteriene. Antibioticul este o cheie făcută pentru bacterii, nu pentru virusuri.
Folosit într-o viroză, nu deschide ușa potrivită, dar poate produce reacții adverse și contribuie la rezistența bacteriană. Review-ul Cochrane (o organizație globală independentă, nonprofit, formată din cercetători, profesioniști din domeniul sănătății și pacienți) arată că antibioticele nu sunt eficiente pentru răceala obișnuită sau rinita acută purulentă și că pot provoca efecte adverse. O altă eroare este concentrarea pe suplimente, în timp ce somnul este sacrificat. Este ca și cum am cumpăra cea mai bună alarmă pentru casă, dar am lăsa ușa deschisă. Studiile în care participanții au fost expuși controlat la virusuri respiratorii au arătat că durata mai scurtă a somnului se asociază cu o probabilitate mai mare de a dezvolta răceală.
Nici evitarea mișcării și statul permanent în casă de teama frigului nu reprezintă o strategie bună. Frigul, singur, nu produce o viroză. Infecțiile sunt provocate de virusuri, iar transmiterea este favorizată toamna și iarna de timpul petrecut în spații închise, aglomerate și slab aerisite.
Activitatea fizică regulată este asociată cu un risc mai redus de infecții dobândite în comunitate și cu un răspuns imun mai bun, deși nu trebuie prezentată ca o garanție că nu vom răci. O altă greșeală este dezinfectarea obsesivă a fiecărei suprafețe, dar ignorarea gesturilor simple care contează mai mult: spălarea corectă a mâinilor, aerisirea camerelor, evitarea contactului apropiat atunci când suntem bolnavi și acoperirea tusei sau strănutului.
La fel de greșit este să căutăm un „imunostimulator” și să ignorăm vaccinarea. Suplimentele promit o protecție generală și greu de măsurat, în timp ce vaccinurile pregătesc sistemul imunitar pentru microbi bine definiți și reduc riscul unor forme severe de boală.
Cea mai mare greșeală este să căutăm o scurtătură. Imunitatea seamănă mai mult cu o echipă decât cu un întrerupător. Are nevoie de somn, alimentație echilibrată, mișcare, vaccinare și controlul bolilor cronice. Un sirop nu poate compensa nopți pierdute, sedentarism, fumat, alimentație dezechilibrată sau vaccinuri amânate.
Înscriere la Medic de familie Cezar Iancu – 021.9636
Auxologico Cardiorec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție în cercetare și îngrijire medicală, recunoscută pentru calitatea actului medical și grija față de pacienți.
*Informațiile prezentate în articolele de pe www.cardiorec.com au un scop informativ și nu substituie consultația medicală. Fiecare pacient are nevoi și simptome specifice, influențate de factori precum stilul de viață, vârsta și starea generală de sănătate. Prin urmare, pentru un diagnostic corect și recomandări personalizate, este esențială o evaluare medicală în cadrul unei consultații de specialitate.
Articole similare
