Autor: Dr. Luminița Rotaru

Medic Primar Cardiolog, Doctor în Științe Medicale

Terapiile moderne au crescut semnificativ rata de supraviețuire și de vindecare pentru bolnavii cu boli oncologice, și aduc o speranță acestor pacienți, în condițiile în care incidența patologiilor oncologie este în creștere.

Tratamentele oncologice influențează direct sistemul cardiovascular. Din acest motiv, atât la debut, cât și pe parcursul administrării, dar și după finalizarea tratamentului, este nevoie de evaluare și monitorizare cardiovasculară.

Complicațiile cardiovasculare ale tratamentului oncologic

1.Insuficiența cardiacă

Insuficiența cardiacă reprezintă complicația cea mai frecventă a terapiilor oncologice, pentru că multe dintre medicamentele citostatice, și chiar radioterapia,  au efect cardiotoxic.

Efectele cardiotoxice se manifestă diferit de la pacient la pacient, unii având un risc crescut, respectiv, femeile cu vârsta peste 65 ani, pacienții cu insuficiență renală sau cei cu afecțiuni cardiace anterioare.

Primul pas în monitorizarea pacienților oncologici îl constituie indentificarea pacienților cu risc crescut de cardiotoxicitate, care în mare parte sunt factori de risc ce țin de stilul de viață (fumat, consum de alcool, obezitate), alături de vârstă, istoric familial de boli cardiovasculare și de prezența afecțiunilor asociate, atât cardiace, cât și noncardiace, precum și administrarea tratamentelor citostatice anterioare.

Pentru medicii cardiologi care urmăresc pacienții oncologici sunt necesare cunoștințe de bază legate de grupa de medicamente chimioterapice care este utilizată, iar comunicarea cu echipa oncologică este esențială, deoarece abordarea monitorizării trebuie particularizată fiecarui pacient și fiecarei scheme terapeutice în parte.

Diagnosticul cardiotoxicității se efectuează după un algoritm particularizat pacienților ocologici și cuprinde :

a. Electrocardiograma (ECG)

b. Ecocardiografia (metoda de elecție) – urmărește funcția sistolică globală a ventriculului stâng prin măsurarea FE (fracției de ejectie), de preferință prin metoda 3D, însă tehnicile moderne de apreciere a deformării miocardice (Speckle Tracking ), în special evaluarea Strainului Longitudinal Global (GLS) în dinamică, de preferință cu același echipament, reprezintă recomandările actuale ale monitorizării funcției cardiace la pacienții oncologici.

c. Rezonanța Magnetică Cardiacă este un instrument extrem de util în evaluarea funcției cardiace, cu un rol special în detectarea modificărilor specifice la nivel miocardic (fibroza miocardică difuză).

d. Markerii Cardiaci (Troponina I, NT-proBNP) sunt determinați prin analize de laborator și pot fi utilizați atât în diagnosticul cardiotoxicității, cat și în evaluarea gradului afectării cardiace.

2.Boala cardiacă ischemică

În terapia oncologică, atât unele clase de medicamente, cât și radioterapia reprezintă factori de risc pentru boala ischemică. Diagnosticarea bolii coronariane înainte de începerea chimioterapiei este foarte importantă, iar tratamentul bolii de fond (inclusiv cel antiagregant) trebuie adaptat particularității bolii oncologice. Urmărirea clinică și prin investigații specifice pentru detecția ischemiei sunt utile în prevenirea complicațiilor ischemice (infarct miocardic, angina pectorală agravată).

3.Tulburările de ritm

Pacienții oncologici pot prezenta tulburări de ritm pe parcursul administrării tratamentului, atât din cauza tulburărilor hidroelectrolitice ce apar pe parcurs (vărsături, afectarea apetitului), cât și datorită efectelor directe ale unor  citostatice la nivelul miocardului, respectiv alungirea intervalului QT, interval decelabil pe ECG de repaus și care poate declanșa tulburări de ritm cu risc crescut de moarte subită. Electrocardiograma efectuată înainte de inițierea tratamentului are ca scop decelarea unei tulburări de ritm sau modificări preexistente.

Fibrilația atrială preexistentă sau aparută pe parcursul tratamentului este o tulburare de ritm care prezintă risc de accident vascular cerebral (AVC) și care  necesită tratament anticoagulant. Acest tratament pune probleme speciale în cursul terapiei oncologice, necesitând o evaluare atentă a balanței de risc hemoragic/tromboembolic.

4.Hipertensiunea Arterială

Hipertensiunea arterială poate preexista sau poate fi indusă de terapiile oncologice. Evaluarea inițială a prezenței hipertensiunii arteriale precum și tratamentul hipertensiunii conform ghidurilor adaptate pacienților oncologici reprezintă un obiectiv important atât înaintea începerii tratamentului, cât și pe parcursul monitorizării, pentru prevenirea complicațiilor cardiovasculare.

5.Tromboza (venoasă, arterială sau tromboembolism pulmonar)

Prezența în organism a celulelor tumorale determină creșterea riscului de tromboze  prin mecanism direct, cât și prin asocierea cu alți factori de risc ce țin de pacient (vârsta, comorbidități, diminuarea activității fizice) sau de anumite terapii care cresc riscul trombotic (chirurgia de amploare, chimioterapia, etc.). Diagnosticul precoce al fenomenelor trombotice și tratamentul personalizat reprezintă încă o provocare în managementul cardio-oncologic al pacienților.

6.Boala Vasculară

Afectarea atât a arterelor periferice, ca urmare a efectelor unor clase de chimioterapice, respectiv accidentul vascular cerebral, asociat cu  radioterapia în regiuni cervicale sau cerebrale, reprezintă complicații pentru care un pacient oncologic are nevoie de urmărire specială.

7. Alte complicații care pot apărea pe parcursul terapiei oncologice

Acestea includ pericardita (inflamația pericardului), pleurezia (acumulare de fluid în pleura), hipertensiunea pulmonară, valvulopatii induse de iradiere ce trebuie cunoscute și evaluate.

Strategia corectă a monitorizarii cardiace a pacienților oncologici este determinată de o bună comunicare printr-un limbaj comun cardiolog -oncolog sau radioterapeut, care trebuie să dețina cunoștințe de graniță și care să le permită identificarea, evaluarea și tratamentul eficient al pacientului oncologic, atât de complex.

Finalizarea cu succes a terapiilor ocologice determină apariția unei categorii de pacienți care în timp prezintă riscuri mai mari de declanșare a bolilor vasculare  și a insuficienței cardiace. Acești pacienți trebuie să cunoască aceste aspecte și să adopte un stil de viață prin care să realizeze prevenția eficientă a acestora.