Hipertensiunea pulmonară este cel mai adesea o complicație care se poate asocia cu mai multe afecțiuni atât cardiace, cât și pulmonare sau sistemice, dar poate apărea fără o cauză decelabilă, situație în care vorbim de hipertensiune pulmonară arterială idiopatică.

Hipertensiunea pulmonară reprezintă o valoare crescută a tensiunii arteriale în mica circulație, respectiv în arterele pulmonare, artere care duc sângele sărac în oxigen de la inimă pentru a fi încărcat cu oxigen la plămani, valoare care, în medie, prin măsurători speciale, cel mai frecvent prin ecocardiografie, ajunge să depășească 20 mmHg.

Hipertensiunea pulmonară este o problemă importantă de sănătate  pentru că este decelată la 1% din populația globală (la 1 din 100 persoane) și pentru că poate afecta toate categoriile de vârstă.

Când vorbim de diagnosticul de hipertensiune pulmonară ne referim la un diagnostic pozitiv, adică de obiectivarea presiunii arteriale mari în circulația pulmonară, însă diagnosticul pozitiv trebuie întotdeauna însoțit de diagnosticul etiologic și stabilirea contextului în care a apărut hipertensiunea pulmonară.

Tipuri etiologice de hipertensiune pulmonară  (HTP)

Există 5 tipuri etiologice cu importanță fundamentală în stratificarea riscului și instituirea  tratamentului adecvat

1.Prima grupă sau Hipertensiunea pulmonară  arterială

-este datorată modificărilor anatomice și funcționale de la nivelul arterelor pulmonare care devin îngroșate, rigide, prezintă un calibru redus fără o cauză evidentă (este denumită hipertensiune arterială pulmonară idiopatică). Poate fi ereditară sau asociată cu administrarea de anumite medicamente, cu consumul de droguri, cu boli de țesut conjunctiv, scleroza sistemică, infecția HIV sau cu hipertensiunea portală, complicație gravă a afecțiunilor hepatice, și nu în ultimul rând cu boli congenitale cardiace.

 2.A doua grupă este reprezentată de hipertensiunea pulmonară asociată cu afecțiuni ale cordului stâng

-această formă de hipertensiune pulmonară este cea frecventă și reprezintă o complicație întâlnită la peste 50% dintre pacienții cu insuficiența cardiacă severă sau incomplet tratată. Mecanismul este dat de transmiterea retrogradă a presiunilor crescute din cordul stâng în cordul drept și respectiv artera pulmonară, atunci când există o problemă la inima stângă, de exemplu în valvulopatii, hipertensiune arterială, afectarea funcției ventriculului stâng, etc.

3. A treia grupă este reprezentată de hipertensiunea pulmonară determinată de bolile pulmonare cronice

-de exemplu: boala pulmonară cronică obstructivă, emfizemul pulmonar, boli pulmonare interstițiale, fibroza pulmonară, care prin evoluția lor de-a lungul timpului afectează și circulația pulmonară determinând hipertensiune pulmonară.

4. Grupa a 4-a include Hipertensiunea pulmonară asociată obstrucției cronice a arterelor pulmonare sau bolii pulmonare cronice tromboembolice

-acest tip de hipertensiune pulmonară apare la pacienții care au trecut prin fenomen de embolie pulmonară chiar fără episod clinic și care prezintă trombi organizați la nivelul arterelor pulmonare evidentiați la evaluarile imagistice, respectiv tomografie computerizată (CT) pulmonară cu substanță de contrast, scintigrafie de perfuzie, după cel puțin 3 luni de tratament corect anticoagulant.

5.Grupa a 5-a este reprezentată de hipertensiunea pulmonară cu mecanisme neclare sau multifactoriale

-include mai multe afecțiuni care se pot complica prin afectare vasculară pulmonară cum ar fi boli hematologice, boli sistemice (sarcoidoză), boli de stocare, mediastinită fibrozantă.

Simptomele hipertensiunii pulmonare

Simptomele sunt  nespecifice datorită etiologiei diferite  a hipertensiunii pulmoare, țin de cauze și de instalarea afectării cordului drept; pot apărea :

• Dispnee de efort
• Oboseală / fatigabilitate
• Palpitații
• Hemoptizii
• Edeme
• Dureri abdominale
• Sincope la efort
• Dureri toracice

Cum se diagnostichează hipertensiunea pulmonară (HTP)?

Dacă diagnosticul pozitiv de hipertensiune pulmonară este pus de către cardiolog, etiologia pulmonară, idiopatică sau sistemică poate uneori să implice o echipă multidisciplinară, uneori specializată pe această patologie. Spectrul investigațiilor este larg, complexitatea lor variind de la cele mai simple, bazale, la investigații complexe, invazive.

a.Anamneza și examenul clinic pot oferi indicii legate de cauza hipertensiunii pulmonare

b.ECG

– poate prezenta elemente care să ridice suspiciunea de hipertensiune pulmonară

c.Radiografia pulmonară

– este aproape întotdeauna anormală în hipertensiunea pulmonară, oferă informații despre prezența și despre afectarea pulmonară

d.Ecocardiografia este investigația cheie pentru că

-pune diagnosticul de HTP prin estimarea valorii presiunii sistolice și medii în artera pulmoară prin parametri standardizați (ex: viteza jetului de regurgitare tricuspidiană, gradientul jetului de regurgitare tricuspidiana, presiunea medie în artera pulmonară)

-poate orienta chiar etiologia prin evidențierea anomaliilor cordului stâng sau bolilor congenitale

-poate aprecia morfologia și funcția cordului drept prin măsurători 3D și alte tehnici speciale precum speckle tracking

-orientează necesitatea continuării investigațiilor

e.RMN Cardiac

– complementar ecocardiografiei, evaluează precis și reproductibil mărimea, forma, dimesiunile și funcția atrială și ventriculară dreaptă

f.Imagistica prin tomografie computerizată (CT) toracică nativă sau cu substanță de contrast

-poate confirma diagnosticul și mai ales poate aduce date suplimentare de diagnostic etiologic, în special în patologia pulmonară și boala tromboembolică.

g.Explorările funcționale pulmonare

– spirometria, pletismografia și DLCO (capacitatea de difuzie membranară a monoxidului de carbon) sunt necesare pentru a diferenția grupurile de hipertensiune pulmonară pentru a identifica comorbiditațile, nevoia de oxigen sau severitatea bolii.

h.Testarea de efort cardiopulmonară 

-poate fi utilă în diagnostic pentru că pacienții cu hipertensiune pulmonară au un patern tipic (presiune parțială scazută a CO2 la final, consumul maxim de O2/VO2 scăzut, VE/CO2 crescut, VO2/HR scăzut).

i.Testele de laborator

-sunt utile pentru identificarea comorbidităților sau evidențierii  altor cauze de hipertensiune pulmonară începând de la analizele uzuale,  imunologice, screening pentru sindromul antifosfolipidic, precum și teste genetice atunci când este necesar.

j.Cateterismul cordului drept

-este standardul de aur pentru diagnosticarea și clasificarea HTP atunci când nu se identifică o etiologie clară a hipertensiunii pulmonare,  se efectuează în centrele specializate și este o invesțigatie invazivă în cadrul căreia se măsoară cu precizie presiunea în artera pulmonară; se poate determina și reacția la medicația vasodilatatoare utilizată în tratamentul  hipertensiunii pulmonare arteriale.

Se remarcă o abordare complexă, diagnosticul fiind dificil de confirmat în anumite cazuri, mai ales atunci când etiologia nu se poate preciza cu usurință, este necesară o muncă în echipa multidisciplinară.

Aflați mai multe despre Pachetele de Prevenție – Stratificare Risc Cardiovascular elaborate de cardiologii noștri experimentați!

Abordarea terapeutică a Hipertensiunii pulmonare (HTP) 

Tratamentul hipertensiunii pulmonare cuprinde

1.măsuri generale

-care se adresează tuturor formelor etiologice, respectiv păstrarea pe cât posibil a unui nivel de activitate fizică în limita simptomatologiei, dietă hiposodată, suport psihologic, terapie cu oxigen si

2.abordare specifică etiologiei:

-atunci când hipertensiunea pulmonară are o cauză cardiacă sau pulmonară, efortul se concentrează pe tratamentul bolii de bază cu medicația specifică pentru afecțiunea pulmonară sau cardiacă,  sau abordare intervențională sau chirurgicală (în patologia valvulară, de exemplu).

–în hipertensiunea pulmonară arterială se administrează vasodilatatoare cu efect direct pe arterele pulmonare blocante de Ca,  antagoniști de receptori de endotelina (produce VC – bosentan), inhibitori ai fosfodiesterazei, stimulator de guanilat ciclază, sidenafil, analogi de prostaciclină; asociat – diuretice,  anticoagulante, administrare de O2.

-în grupul 4 de HTP din boala tromboembolică  tratamentul are ca și principal pilon  anticoagularea cronică

-în anumite situații dificile, la pacienții rezistenți la tratament, se ia în discuție terapia specifică intervențională sau angioplastia arterei pulmonare (septostomia cu balon)  și chiar transplantul cardiopulmonar.

Succesul terapiei și prevenirii complicațiilor pe termen lung în hipertensiunea pulmonară este legat de corectitudinea și precocitatea diagnosticului pozitiv și etiologic al afecțiunii.

Aflați mai multe despre Pachetele de Prevenție – Stratificare Risc Cardiovascular elaborate de cardiologii noștri experimentați!

Pentru Programări la Dr. Luminița Rotaru – 021.9636

Auxologico CardioRec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție și activitate medicală la cel mai înalt nivel, un nume ce este sinonim cu Excelența în Sănătate și Grija față de pacienți. Acesta face parte, totodată, din Centrul integrat de Imagistică Cardiovasculară al prestigioasei rețele italiene.