Insuficiența mitrală – tot ce trebuie să știi: cauze, simptome, diagnostic și tratament – Dr. Luminița Rotaru, Cardiolog
Dr. Luminița Rotaru
Medic Primar Cardiologie, Doctor în Medicină
Insuficiența mitrală este una dintre cele mai frecvente valvulopatii și poate afecta semnificativ funcția inimii dacă nu este diagnosticată și tratată la timp. Regurgitarea mitrală apare atunci când valva mitrală nu se închide complet, permițând sângelui să revină în atriul stâng, ceea ce crește presiunea în plămâni și solicită suplimentar inima. Dr. Luminița Rotaru, medic cardiolog, explică în detaliu ce este insuficiența mitrală, care sunt cauzele, simptomele specifice, ce investigații sunt necesare pentru un diagnostic corect și ce opțiuni moderne de tratament există astăzi, de la terapii medicamentoase până la intervenții chirurgicale și proceduri transcateter avansate.
Ce este valva mitrală? Ce rol are în funcționarea inimii?
Valvele inimii sunt structuri anatomice situate între cavitățile inimii și între inimă și vasele mari, care permit fluxul sanguin unidirecțional, asemeni unor uși batante care se deschid într-o singură direcție, sincronizat cu contracția și relaxarea inimii.
Există patru valve principale în inimă:
• Valva aortică (la ieșirea ventriculului stâng spre aortă)
• Valva pulmonară (la ieșirea ventriculului drept spre artera pulmonară)
• Valva tricuspidă (între atriul drept și ventriculul drept)
• Valva mitrală (între atriul stâng și ventriculul stâng)
Valva mitrală permite trecerea sângelui oxigenat în diastolă (când inima se relaxează) din atriul stâng și se închide în sistolă (când inima se contractă), împiedicând sângele să se întoarcă în atriu și forțându-l să meargă înainte în aortă către restul corpului.
În insuficiența mitrală, închiderea este incompletă → sângele se întoarce înapoi în atriul stâng → crește presiunea în atriu și plămâni, crește munca inimii.
- Regurgitarea mitrală ușoară, denumită adesea și regurgitare mitrală fiziologică sau trivială, este de fapt o închidere imperfectă a valvei care este frecvent diagnosticată la peste 40% din examinările ecografice. Este considerată o variantă normală în multe cazuri, fără semnificație clinică sau implicații patologice.
- Regurgitarea mitrală semnificativă (moderată sau severă) este a doua valvulopatie ca și incidență după stenoza aortică.
Care sunt cauzele insuficienței mitrale?
Valva mitrală este alcătuită din două cuspe (anterioară și posterioară) prinse de un inel mitral și un aparat subvalvular reprezentat de cordaje tendinoase și doi mușchi pilieri cu care valva este ancorată de ventriculul stâng.
Regurgitarea mitrală poate fi determinată de modificări anatomice ale aparatului valvei mitrale și atunci vorbim de regurgitare mitrală primară sau organică, fie de dilatarea și disfuncția celor două cavități separate de valvă (ventriculul stâng (VS) sau atriul stâng (AS)), fără ca valva să fie afectată structural, și atunci vorbim de regurgitare mitrală secundară.
A. Insuficiența mitrală primară
1.Prolapsul valvei mitrale (PVM) – situație congenitală
-cea mai frecventă cauză de insuficiența mitrală primară, în care una dintre cuspe alunecă în sistolă în atriul stâng din cauza unor modificări structurale de tip fibroelastic (cuspele sunt subțiri sau alungite, în special cuspa posterioară) sau mixomatos, în care valvele prezintă un exces de substanță, sunt îngroșate și pot afecta mai multe segmente. Aceste modificări structurale determină închiderea incompletă a valvei. Atunci când sunt ambele cuspe afectate, vorbim de o formă particulară, respectiv de Boala Barlow.
2. Afectare reumatismală a valvei mitrale
-secundar implicării sistemului valvular în infecția streptococică, respectiv în reumatismul articular acut, ce determină îngroșarea, remanierea și retractarea valvei.
3. Endocardita (infecția valvei)
-care poate apărea în situația în care o infecție de la nivelul unui focar din organism determină, prin diseminare în circulație, afectarea valvei cu apariția de vegetații, abcese sau perforație valvulară.
4. Calcificări extensive ale inelului mitral
-mai frecvente la persoanele vârstnice, ce afectează mobilitatea cuspelor și coaptarea lor.
5. Rupturi la nivelul aparatului subvalvular (cordaje tendinoase, mușchi pilieri)
-ca o complicație a unei afectări preexistente, în traumatisme, boli infiltrative sau în infarct miocardic acut, ce determină în general ceea ce numim insuficiență mitrală acută severă.
B. Insuficiența mitrală secundara
-structura valvei mitrale este normală, însă valva nu se închide corect din cauza modificărilor în geometria celor două cavități separate de valvă, respectiv ventriculul stâng și atriul stâng, modificărilor în sincronizarea forțelor de închidere și fixare. Există criterii ecografice clare care diferențiază cele două tipuri de insuficiență mitrală.
1. Insuficiența mitrală secundară ventriculară
-însoțește pacienții care au ventriculul stâng dilatat, în general cu o fracție de ejecție redusă, sub limita normală (<50%); apare cel mai frecvent la pacienții care au cardiomiopatie dilatativă sau boală cardiacă ischemică. La acești pacienți valvele au o mișcare restricționată, sunt în tensiune din cauza geometriei ventriculare modificate.
2. Insuficiența mitrală secundară atrială
-se datorează în special dilatării inelului mitral și se întâlnește mai frecvent la persoanele aflate în fibrilație atrială, cu atriul stâng dilatat, la persoanele peste 65 de ani și la femei, cu condiția ca ventriculul stâng să nu fie afectat. În stadii avansate există o suprapunere între criteriile insuficienței mitrale atriale și ventriculare.
Ce simptome pot indica insuficiența mitrală?
Insuficiența mitrală, în special formele ușoare, poate să nu producă niciun simptom.
Pe măsură ce insuficiența mitrală se agravează, pot apărea simptome legate de creșterea presiunilor la nivelul atriului și venelor pulmonare în forma organică primară, precum și de boala de fond care a determinat apariția regurgitării mitrale secundare:
- dispnee, lipsă de aer,
- palpitații,
- dureri toracice,
- edeme periferice,
- astenie fizică,
Simptomele se pot dezvolta lent sau pot apărea brusc, în funcție de tipul insuficienței mitrale cronice sau acute.
Cum se diagnostichează insuficiența mitrală?
Diagnosticul este preponderent imagistic, însă un examen clinic obișnuit poate identifica un ritm neregulat, semne de insuficiență cardiacă, iar la ascultația cordului în focarul valvei mitrale un suflu produs de trecerea sângelui din ventricul în atriu, precum și un zgomot de închidere diminuat.
ECG – nu are elemente de specificitate, însă poate evidenția fibrilația atrială, semne indirecte de dilatare de cavități.
Ecocardiografia – confirmă prezența regurgitării, evaluează morfologia valvelor, stabilește tipul regurgitării primara sau secundara, severitatea acesteia și aduce detalii importante despre funcția ventriculilor, dimensiunile cavităților, presiunea în artera pulmonară – detalii utile în stabilirea strategiei terapeutice.
Alături de ecografia transtoracică, ecografia transesofagiană permite o vizualizare mai bună a valvei și stabilirea cu acuratețe a mecanismului și severității insuficienței mitrale, prin metode bi- și tridimensional, Doppler color.
Rezonanța magnetică cardiacă (RMN Cardiac) aduce informații suplimentare acolo unde ecografia nu e concludentă, estimeaza detalii anatomice sau confirma severitatea (volumele regurgitante, prezenta fibrozei miocardice).
CT Cardiac și cateterismul cardiac aduc informații despre boala coronariană care poate fi asociata și presiuni intracavitare, informații utile în special înaintea intervenției chirurgicale.
Anumite teste de laborator, precum NT-proBNP, sunt utile în stratificarea riscului.
Care sunt principalele opțiuni de tratament disponibile astăzi?
Tratamentul regurgitării mitrale este adaptat tipului de regurgitare, severității, comorbidităților și riscului general al pacientului.
Tratamentul medicamentos are un rol limitat în insuficiența mitrală primară și se adresează mai ales complicațiilor și fenomenelor de insuficiență cardiacă conform ghidurilor actuale.
În insuficiența mitrală secundară, tratamentul este centrat pe cauza directă a insuficienței mitrale pentru ameliorarea funcției ventriculare, controlul frecvenței sau restabilirea ritmului sinusal în fibrilația atrială.
Regurgitarea mitrală are o soluție chirurgicală: dacă nu cu mulți ani în urmă aceste intervenții presupuneau o incizie mediosterală destul de mare, predominat cu valve mecanice, cu recuperare dificilă, în ultimii ani s-au facut progrese extrem de mari și abordarea este într-o dinamica rapidă.
Ghidul Societății Europene de Cardiologie privind managementul valvulopatiilor (2025) recomandă:
- Pentru regurgitarea mitrală organică, primară – repararea valvelor ca și metodă de ales atât în prolapsul de valva mitrală, cât și în patologii mai complexe (calcificări de inel sau de foițe) sau în afectarea reumatismală. Atunci când repararea nu este fezabilă se recomandă înlocuirea valvei cu prezervarea aparatului subvalvular.
- Pentru pacienții cu risc crescut sau vârstnici – procedurile intervenționale de amplasare a unui dispozitiv M-TEER (reparare mitrală transcateter edge-to-edge) care conectează foițele mitrale este de luat în considerare sau TMVI (înlocuirea valvei mitrale transcateter). Decizia terapeutică (intervenție versus tratament conservator) se ia în echipa Heart Team cu componența mixtă: cardiolog, chirurg cardiovascular, intervenționist, anestezist.
- Abordarea precoce și stabilirea momentului optim de reparare valvulară tocmai datorită complicațiilor și dificultății deciziilor în stadii avansate. În anumite condiții foarte clar definite ecografic recomadarea de reparare valvulară este facută chiar la pacienții asimptomatici.
- Un alt aspect încurajator este reprezentat de chirurgia minim sau chiar microinvazivă în care inciziile sunt mult mai mici, deci recuperarea postoperatorie mult mai scurtă acolo unde condițiile anatomice permit.
Tratamentul insuficienței mitrale secundare
- Tratamentul medicamentos al insuficienței mitrale secundare adresat cauzei și insuficienței cardiace: disfuncției de ventricul stâng sau fibrilației atriale și se însoțește în 40-60% din cazuri de o ameliorare semnificativă a simtomatologiei și a severității insuficienței mitrale. Uneori tratamentul medicamentos se menține pe termen lung.
- Ca și variante intervenționale, repararea transcateter a valvei mitrale în regurgitarea mitrală secundară ventriculară a dovedit în studii recente că reduce nevoia de spitalizare și îmbunătățește supraviețuirea la pacienții la care terapia medicamentoasă optimală nu este eficientă cu anumite criterii clinice și ecografice suficiente.
- Injectarea transcateter a unui inel sau anuloplastie, micșorarea inelului mitral este o alternativă, în special pentru regurgitarea mitrala atrială. În fiecare din cazuri anatomia valvei, leziunile asociate sunt analizate în Heart Team.
Programări la Dr. Luminița Rotaru – 021.9636
Auxologico Cardiorec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție în cercetare și îngrijire medicală, recunoscută pentru calitatea actului medical și grija față de pacienți.
*Informațiile prezentate în articolele de pe www.cardiorec.com au un scop informativ și nu substituie consultația medicală. Fiecare pacient are nevoi și simptome specifice, influențate de factori precum stilul de viață, vârsta și starea generală de sănătate. Prin urmare, pentru un diagnostic corect și recomandări personalizate, este esențială o evaluare medicală în cadrul unei consultații de specialitate.
Articole similare
