Entorsele și importanța examinării de către medicul ortoped pentru a evita durerea cronică – Dr. Andrei Popa

Autor: Dr. Andrei Popa
Medic Specialist Ortopedie-traumatologie – Auxologico CardioRec

 

Am auzit cu toții termenul de „entorsă” și știm că are legătură cu o problemă la nivelul gleznei, genunchiului, cotului, pumnului, degetelor dar nu știm exact ce înseamnă. În acest articol voi prezenta, pe înțelesul tuturor, ce sunt entorsele, cât de grave pot fi și de ce este foarte important să le tratăm cu seriozitate din primul moment . În termeni populari, auzim despre entorse prin expresii precum “mi-am scrântit glezna”, “mi-am scrântit încheietura”, “mi-a fugit genunchiul” sau “am o luxație”. În realitate, însă, luxația este o afecțiune complet diferită, de gravitate mult mai mare, în care osul iese complet din articulație, adică are loc o dislocare.

 

Ce trebuie să știm în primul rând?

La extremitățile oaselor se crează legătura dintre oasele adiacente prin ceea ce numim articulație, prin intermediul căreia putem efectua, cu ajutorul mușchilor, mișcări cu un anumit grad de mobilitate. O articulație este ținută laolaltă prin ligamente și capsula articulară care oferă stabilitate, limitând mișcările pentru a nu fi excesive.

Ligamentele sunt niște benzi de țesut, asemenea unor elastice rezistente, care pornesc din os și fac legătura cu cel/cele adiacente. Această bandă de țesut este formată din multe fibre strâns legate între ele, ce trebuie să fie rezistente pentru a oferi stabilitate unei articulații. Totodată trebuie să fie suficient de elastice pentru a permite un anumit grad de întindere. Cu alte cuvinte, ligamentele permit mișcarea dată de mușchi, dar până la un anumit moment.

 

Ce este entorsa?

Entorsa este afecțiunea determinată de întinderea excesivă a unui ligament, până în momentul în care fibrele acestuia se rup minimal, parțial sau complet, asociind, astfel, grade diferite de severitate.

Entorsele apar în diferite contexte fiind rezultatul unor traumatisme sportive și mișcări excesive. Cel mai frecvent, acestea apar atunci când călcăm strâmb în timp ce mergem.

Am aflat, mai devreme, că ligamentele oferă stabilitate unei articulații, iar entorsele reprezintă o ruptură mai mult sau mai puțin serioasă a acestora. Putem înțelege, astfel, că o ruptură ligamentară duce la instabilitatea articulației, ce are anumite efecte pe termen lung.

Totodată, pentru a înțelege importanța tratamentului profesionist și eficient, indiferent de gravitatea accidentării, este important să știm că printre fibrele de colagen care formează ligamentul se află capilare sangvine și terminații nervoase, acesta fiind și motivul pentru care ne doare articulația și se tumefiază atunci când suferim o entorsă.

Ligamentele se mișcă atunci când mișcăm articulația. În cursul vindecării țesuturilor și refacerii legăturilor între fibrele de colagen rupte, mișcarea continuă determină ruperea micilor punți care se formează între capetele rupte ale fibrelor. Astfel, corpul trimite din ce în ce mai multe celule pentru a forma țesut suficient pentru a reface această legătură, iar asta rezultă într-un țesut cicatricial semnificativ.

Acest țesut rămâne între fibre, iar în timpul mișcării apasă acele terminații nervoase din jurul său, dând naștere durerii cronice și a inflamației pe termen lung, care vor determina, într-un final, afectarea întregii articulații, ducând la artroză.

De aceea este important ca ortopedul să vă examineze, să constate gradul entorsei și să aplice tratamentul corespunzător afecțiunii dumneavoastră.

 

 

Cât de grave pot fi entorsele?

Luând exemplul celei mai comune entorse, cea de gleznă, putem clasifica entorsele în:

Entorse ușoare

– un număr foarte mic de fibre se rup, glezna este în continuare stabilă, dar dureroasă pentru câteva zile. Se recomandă evitarea mersului, efortului și a statului în picioare, stabilizarea gleznei cu o fașă elastică în timpul zilei, stat cu piciorul pe o pernă, aplicații locale reci, antiinflamator local și oral și, acolo unde este nevoie, recuperare medicală prin fizioterapie și kinetoterapie.

 

Entorse medii

– ligamentul se rupe parțial, glezna devine ușor instabilă, dureroasă, se formează un hematom local și devine tumefiată, la nivelul pielii se constată echimoze (vânătăi). Se recomandă imobilizarea gleznei în atelă gipsată sau orteză fixă de gleznă timp de 2-3 săptămâni, evitarea mersului, efortului și a statului în picioare, tratament antiinflamator local și oral, gheață aplicată local, stat cu piciorul pe o pernă și recuperare medicală etapizată prin fizioterapie și kinetoterapie.

 

Entorse severe

– ligamentul este complet rupt, glezna este instabilă, pacientul nu mai poate călca pentru că îi fuge piciorul, hematomul are dimensiuni mari, iar vindecarea nu se poate produce de la sine, necesitând intervenția chirurgicală pentru a redobândi stabilitatea articulară. Se imobilizează urgent glezna și se stabilește tratamentul potrivit în funcție de ligamentul rupt. Postoperator este necesară o perioadă mai îndelungă de imobilizare pentru vindecarea țesuturilor, cu recuperare etapizată prin fizioterapie și kinetoterapie sub îndrumarea medicilor.

Uneori, aceleași forțe care produc entorsa de gleznă pot produce și fracturi ale oaselor de origine și inserție ale ligamentelor, precum fracturile de peroneu sau tibie.

 

 

 

Ce se întâmplă dacă nu le tratăm corect?

Țesutul cicatricial excesiv format ca urmare a neglijării unei astfel de afecțiuni poate determina dureri cronice care împiedică reluarea stilului de viață preferat de către pacient, inclusiv sfera profesională putând fi afectată. Totodată, instabilitatea duce la degradarea articulației prin erodarea cartilajului articular, dând naștere artrozei, afecțiune dureroasă și ireversibilă în lipsa unei intervenții articulare.

 

Cum decurge consultația pentru o entorsă?

Medicul va dori să afle de la dumneavoastră contextul în care s-a produs traumatismul. Veți fi întrebat când a apărut durerea, dacă ați mai putut folosi articulația în urma traumatismului, ce tratament ați efectuat până în momentul consultației și vă va adresa întrebări legate de alte posibile afecțiuni pe care le aveți în prezent sau informații relevante pentru tratament.

După anamneză, se va efectua un examen fizic cu blândețe, în care se va inspecta/palpa/mișca activ sau pasiv articulația afectată pentru a determina gradul de severitate al entorsei. O gleznă excesiv de mobilă sugerează o posibilă entorsă severă. O gleznă stabilă, deloc tumefiată, cu dureri minime sugerează o entorsă ușoară.

Pentru a exclude alte afecțiuni, cum ar fi fracturile din zona articulației afectate, medicul ortoped vă poate recomanda efectuarea unor investigații suplimentare, cum ar fi examenul imagistic prin radiografie. Totodată, pentru confirmarea unor rupturi ligamentare poate fi nevoie de efectuarea unei investigații RMN, prin care se poate observa starea structurală a țesuturilor moi, incluzând ligamentele.

În urma diagnosticului final, se stabilește tratamentul corespunzător, urmând ca pacientul să fie monitorizat prin revenirea periodică la control.