Consultatie Ortopedie Bucuresti cu bilet de trimitere
Jurnal Medical ian. 30, 2024

Cum să ne menținem sănătatea oaselor și articulațiilor până la vârste înaintate? – Sfaturi oferite de Dr. Claudiu Vîrban, Medic Ortopedie-traumatologie


Stilul de viată al omului modern predispune la sedentarism, cu toate complicațiile sale. Nu suntem concepuți să stăm la birou, în mașină sau doar în picioare ore în șir, zi după zi, și inevitabil apar și repercusiunile – dureri de spate, hernii de disc, fasciite plantare, condropatii, etc. “Ori de cate ori avem un traumatism sau o durere la nivelul aparatului locomotor (membrul inferior, membrul superior, șolduri, umeri, gât, spate) și/sau dacă există limitare/imposibilitatea de a efectua o mișcare, precum și atunci când pacientul sau cei din anturajul lui observă un dezechilibru de postură (un umăr mai sus decât celălalt, mers ușor șchiopătat/legănat, etc) este necesar să consultăm medicul ortoped” – spune Dr. Claudiu Vîrban, Medic Specialist Ortopedie-traumatologie în cadrul centrului Auxologico CardioRec.

 

Majoritatea oamenilor asociază Ortopedia cu imobilizarea membrelor în ghips. Este o impresie falsă? Există și alte soluții pentru tratarea problemelor ortopedice acute de genul fracturilor, entorselor etc.?

Este adevărat, majoritatea oamenilor asociază Ortopedia cu imobilizarea membrelor în ghips pe perioade îndelungate, asta pentru că în trecut tratamentul conservator-ortopedic era cel de elecție, însă, în prezent, dezvoltarea tehnicilor chirurgicale, apariția ortezelor moderne fac imobilizarea în ghips ceva mai puțin necesară și/sau pe o perioadă mai scurtă de timp.

De exemplu, în trecut o fractură de tibie și peroneu necesita și până la 3 luni de imobilizare în ghips, în prezent, indicația este de osteosinteză chirurgicală, iar pacientul nu mai are nevoie de ghips de a doua zi postoperator.

Utilizarea fixatoarelor externe, în special în cazul fracturilor deschise, face posibilă vindecarea și salvarea membrelor ce au suferit traumatisme severe, totodată reducând perioada de spitalizare și rata complicațiilor.

În cazul entorselor, imobilizarea ghipsată a fost înlocuită din ce în ce mai mult cu utilizarea ortezelor și acestea prezintă următoarele avantaje: sunt mai ușoare, nu se deteriorează așa de ușor precum ghipsul, pot fi date jos pentru igiena personală și montate ulterior cu ușurință de către pacient. În cazul entorselor de genunchi sunt disponibile orteze mobile cu reglarea unghiurilor de flexie și extensie în funcție de nevoile fiecărui pacient.

 

Care sunt cele mai des întâlnite afecțiuni acute cu care se prezintă pacienții la cabinet?

Cel mai des simptom care aduce pacientul la cabinetul de Ortopedie îl reprezintă durerea, fie ca vorbim de o durere datorată unui traumatism, deci cu un debut brusc, sau o durere cu debut insidios care s-a agravat progresiv (în cazul afecțiunilor degenerative). În camera de gardă cele mai frecvente afecțiuni acute le reprezintă fracturile/entosele/luxațiile.

La clinică, cele mai întâlnite afecțiuni acute sunt reprezentate de  lombalgii (durerea de spate) cu sau fără sciatalgie (durerea coboară pe picior), cervicalgii (durerea în regiunea cervicală/gâtul blocat) cu sau fără radiculopatie (durere/amorțeală ce coboară pe braț); pe lângă acestea, o altă categorie o reprezintă leziunile sportive (ex. entorse de genunchi ce pot implica leziuni de menisc, cartilaj, ligamente; tendinite – inflamația diverselor inserții tendinoase etc).

Cele mai des întâlnite afecțiuni cronice cu care se prezintă pacienții la cabinet sunt reprezentate de bolile artrozice (gonartroza – artroza genunchiului, coxartroza – artroza șoldului, spondilodiscartroza si stenoza de canal vertebral – artoza articulațiilor coloanei vertebrale) și tendinite cronice etc.

 

Există anumite meserii/hobby-uri/sporturi pentru care sunt necesare vizite ortopedice periodice? Ce categorii de persoane sunt mai predispuse la afecțiuni ortopedice?

Fiecare meserie prezintă riscuri când vine vorba de leziuni ortopedice. Când vorbim de cei care au muncă de birou sau de șoferii profesioniști vedem frecvent lombalgii, cervicalgii, hernii de disc, datorate statului prelungit pe scaun, sindrom de tunel carpian (datorită folosirii intense a tastaturii).

Cei care lucrează în construcții au frecvent traumatime, plăgi, contuzii și fracturi.

De asemenea, sportivii atât cei profesioniști, cât și cei amatori sunt predispusi la accidentări, însă ele sunt diferite în funcție de sportul practicat. Astfel, în sporturile de contact predomină contuziile, fracturile, hematoamele, luxațiile de umar. Când vine vorba despre cei care practica fotbalul, vedem frecvent entorse de genunchi, leziuni de menisc, cartilaj, ligamente, entorse și fracturi de gleznă, leziuni de tendon Ahilean (sunt mai frecvente la bărbații de vârsta mijlocie care practică fotbalul ocazional fără încălzire în prealabil) și leziuni musculare.

Să nu uităm de cei care practică handbal și volei, sporturi în care sunt prezente frecvent, pe lângă entorsele de genunchi descrise anterior, și leziuni de mână si de articulație a umărului.

Când vine vorba de tenis, există și o leziune specifică care se numește Tennis Elbow –  Epicondilită laterală.

Înotul este sportul cu cele mai rare accidentări, însă și aici găsim leziuni ale articulației umărului datorate suprasocilitării.

În sezonul rece vedem frecvent leziuni ale articulațiilor genunchilor din cauza accidentărilor ce survin la practicarea sporturilor de iarnă.

Să nu uitam sporturile de contact unde frecvența leziunilor de membre și articulații este ridicată, și unde întâlnim și leziuni la nivelul coloanei vertebrale.

 

Există o categorie de persoane care forțează nota la sala de sport. Este mai periculos să facem sport intens decât să nu facem deloc?

Dacă este mai periculos să facem sport intens decât să nu facem deloc, aici voi încuraja întotdeauna să facem sport, sigur că orice exagerare nu este benefică, asta e valabilă în orice aspect al vieții. Însă a nu face sport de teama unei accidentări e un fel de a-ți fi teamă de drobul de sare.

Aparatul locomotor are de suferit în ambele situații extreme, este importantă și educația aici, poate ar trebui acordată mai multă atentie orelor de educație fizică și sport.

Aș atrage atenția mai degrabă celor care au o viață sedentară și care se decid la un moment dat să se apuce de sport și, bineînțeles, își doresc rezultate într-un timp cât mai scurt.  La această categorie de persoane apar accidentări mai frecvent pentru că întreg aparatul lor locomotor nu este pregătit a face față brusc la solicitări intense și astfel apar accidentările. De aceea, încălzirea, stretchingul și dozarea duratei și intensității antrenamentelor sunt foarte importante.

 

Care sunt principalele probleme ortopedice cu care se confruntă omul modern și cum pot fi ele evitate?

Suntem făcuți să ne mișcăm, iar evoluția către postura bipedă ne-a adus multe beneficii, dar are și unele minusuri (coloana vertebrală este mult mai solicitată, avem doar două membre cu care ne deplasăm, astfel, afectarea fie și a unui segment/articulație a unui membru inferior face deplasarea foarte greu de realizat); nu suntem concepuți sa stăm la birou/mașină (sau doar în picioare) ore în șir, zi după zi, și inevitabil apar și repercusiunile (dureri de spate, hernii de disc, fasciite plantare, condropatii, etc).

O articulație sănătoasă se degradează în principiu prin unul sau mai multe mecanisme

  1. Traumatic (fracturi, luxații, entorse)
  2. Suprasolicitare – efort fizic intens pe perioade lungi de timp și/sau suprasolicitare prin supraponderalitate; suprasolicitare secundară unei alte patologii care implică deformarea axului biomecanic (ex. scurtări de membre, sechele post poliomielită, displazia (congenitală) luxantă de sold, etc.
  3. Inactivitate – o articulație are nevoie de mișcare pentru a se menține sănătoasă, lipsa utilizării unei articulații duce treptat la degradarea acesteia întrucât cartilajul articular se hrănește prin mișcare; totodată își pierde din mobilitate prin retracții capsulare cu tendința la anchiloză. Articulațiile le putem asemăna cu niște balamale care dacă nu sunt utilizate mult timp ruginesc. De asemenea, mușchii ce pun în mișcare segmentele osoase se atrofiază dacă avem un stil de viață sedentar și nu vor putea susține corespunzător articulația/articulațiile pe care le deservesc.
  4. Boli autoimune din spectrul reumatologiei (poliartrita reumatoidă, spondilita anchilopoetică, guta, etc) precum și procesele infecțioase cu afectare articulară (artritele septice).

Astfel, stilul de viată al omului modern predispune la sedentarism, cu toate complicațiile lui.

Întreg aparatul locomotor (oase, mușchi, tendoane, ligamente, articulații) este o structură care se remodelează în funcție de cât de activi sau inactivi suntem, și astfel este mai capabil sau mai puțin capabil să susțină activități solicitante.

Întâlnim afecțiuni preponderent degenerative datorate inactivității (dureri de spate-cervicale, toracale, lombare-hernii de disc inclusiv la vârste tinere 20-30 ani). Trecerea bruscă de la un stil de viață sedentar la antrenamente intense duce la apariția accidentărilor. De asemenea, și un efort mai intens în anumite împrejurări (mutatul unui mobilier mai greu, căratul în brațe a unei persoane, dat zăpada cu lopata, etc) poate duce la anumite accidentări.

Epoca modernă este o epocă a vitezei, iar viteza vine la pachet cu timpi de reacție mai scurți, cu energii cinetice mai mari, astfel că, din păcate, avem de-a face cu foarte multe accidente (auto, moto, role, biciclete, aviatice, feroviare etc) soldate cu multiple traumatisme, fracturi, unele incompatibile cu viața, altele cu sechele permanente.

Odată cu apariția telefoanelor mobile de ultimă generație (aproximativ ultimele două decenii) a crescut rata afecțiunilor degenerative ale coloanei cervicale – herniile de disc cervicale, datorate poziției flectate a capului pe perioade lungi de timp, zilnic.

Stresul face, din păcate, parte din ce în ce mai mult din viața omului modern și mă refer aici îndeosebi la stresul cronic; sănătatea aparatului locomotor nu este afectată în mod direct, însă în mod indirect DA, întrucât musculatura scheletică -striată funcționează pe baza conceptului de contracție urmată de o relaxare, iar în perioadele de pauză este menținut un tonus bazal în care doar o mică parte din fibrele mușchiului striat se contractă.

Când suntem stresați mușchii stau într-o stare de tensiune anormală, iar în timp se formează puncte trigger musculare, poziții posturale vicioase, dezechilibre ale biomecanicii coloanei vertebrale, etc. (plus incidentele și accidentele ce au la bază stresul si oboseala cronică).

 

Cum știm că este nevoie să apelăm la un medic ortoped?

Ori de cate ori avem un traumatism sau o durere la nivelul aparatului locomotor (membrul inferior, membrul superior, șolduri, umeri, gât, spate) și/sau dacă există limitare/imposibilitatea de a efectua o mișcare, precum și atunci când pacientul sau cei din anturajul lui observă un dezechilibru de postură (un umăr mai sus decât celălalt, mers ușor șchiopătat/legănat, etc) este necesar să consultăm medicul ortoped.

Copiii de la 4-6 săptămâni pâna la cel târziu 4 luni trebuie evaluați de un ortoped pediatru (ecografie de șold).

 

Cum decurge un consult ortopedic? Cât de importantă e partea imagistică, cum se îmbină cu consultul clinic?

Un consult ortopedic urmează tiparul unui consult obișnuit – se începe cu partea clinică

  1. anamneza (discuția dintre medic și pacient și/sau aparținător), urmată de
  2. inspecția – privirea cu atenție a pacientului – se observă postura, mersul, egalitatea dintre membre, dacă este tumefiată sau deformată (umflată) vreo articulație, capacitatea/incapacitatea de a folosi normal toate segmentele mobile, etc.
  3. palparea zonei/zonelor afectate urmate de manevre și teste specifice în funcție de orientarea diagnostică, apoi examenul clinic se completează, dacă este nevoie, de examene paraclinice. De cele mai multe ori, în ortopedie, este nevoie și de imagistica medicală (radiografiile, însă în ultimele decenii examenul IRM/RMN ocupă un loc din ce în ce mai important întrucât oferă o examinare mai amănunțită și nu are efecte secundare/adverse; alte investigații folosite sunt ecografia musculo-scheletală, Computer tomografia (CT), Scintigrafia, iar la nevoie și alte investigații speciale). Pe lângă partea imagistică pot fi necesare, dupa caz, și analize de sânge, electro-miografia (EMG), osteodensitometria (testul DEXA) etc.

În anumite situații pot fi necesare și consulturi interdisciplinare (reumatologie, neurologie, neurochirurgie, etc).

 

Câteva sfaturi/recomandări pentru menținerea sănătății sistemului osos?

Întreg aparatul locomotor (oase, mușchi, tendoane, ligamente, articulații) este o structură care se remodelează în funcție de cât de activi sau inactivi suntem, precum și în funcție de alimentație. Astfel este mai capabil sau mai puțin capabil să susțină activitățile solicitante.

Nu sunt nutriționist, însă recomand o dietă echilibrată și variată cu menținerea greutății în limite normale (IMC 18,5-25). Nu recomand regimurile alimentare care exclud în totalitate proteinele de origine animală.

Recomand activitatea fizică pentru toate categoriile de vârstă, însă adaptată ca intensitate și frecvență pentru fiecare persoană în parte. Ideal este sa practicăm sporturi încă din copilărie când sistemul nostru osos și întregul aparat locomotor sunt în formare și să ne menținem acest obicei pe tot parcursul vieții.

Chiar daca am pierdut ”startul” și ne găsim trecuți de prima tinerețe fără a ne fi împrietenit cu sportul, nu este niciodată prea târziu. În aceste situații recomand pentru început activitățile ușoare – de la simple plimbări, ședințe de kinetoterapie, gimnastică medicală, înot, aqua-gim, pilates, ciclism, etc – activități care sa devină o rutină și pe care să le facem cu plăcere.

Începutul este greu, însă la fel de grea este și menținerea unui nou de stil de viață, de aceea recomand celor aflați în acesta situație să își seteze mental de la început că vor persevera cel puțin 3-4 luni fără scuze pe parcurs. Cine reușește să fie disciplinat 3-4 luni are șanse mari să își schimbe cu adevărat stilul de viață cu beneficii pe mai multe planuri, nu doar la nivelul aparatului locomotor.

Organismul uman este un întreg în care buna funcționare a unui aparat sau sistem este dependentă de buna funcționare a celorlalte aparate și sisteme.

 


 

Programări la Dr. Claudiu Vîrban – 021.9636

 


 

Auxologico CardioRec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție și activitate medicală la cel mai înalt nivel, un nume ce este sinonim cu Excelența în Sănătate și Grija față de pacienți. Acesta face parte, totodată, din Centrul integrat de Imagistică Cardiovasculară al prestigioasei rețele italiene.

 

 

Abonează-te la newsletter