Curs internațional despre insuficiența tricuspidiană la Auxologico San Luca

Peste 60 de participanți din Bosnia și Herțegovina, Belgia, Bulgaria, Germania, Franța, Regatul Unit, Grecia, Croația, Italia, Portugalia, România, Suedia și Slovenia, alături de 24 de lectori din 5 țări – Statele Unite ale Americii, Germania, Ungaria, România și Italia – au participat la congresul internațional „Shifting the Paradigm: Transforming the Approach to Secondary Tricuspid Regurgitation with Precision Echocardiography”, desfășurat în perioada 15–16 mai la Spitalul Auxologico San Luca din Milano.

Ecocardiografie de precizie și noi tehnici de imagistică cardiovasculară

Evenimentul, coordonat de Prof. univ. dr. Denisa Muraru, Dr. Michele Tomaselli și Prof. Luigi Badano, a reunit specialiști de nivel internațional pentru a discuta despre diagnosticul, tratamentul și prognosticul pacienților cu insuficiență a valvei tricuspide, o patologie complexă, recunoscută pentru impactul său asupra funcției inimii drepte și asupra evoluției clinice.

Programul științific al cursului a abordat limitările parametrilor ecocardiografici convenționali, rolul tehnicilor avansate de imagistică – inclusiv ecocardiografia 3D, imagistica de tip strain și aplicațiile inteligenței artificiale – precum și importanța unei evaluări personalizate a pacientului.

Formare practică și medicină de precizie în cardiologia valvulară

Elementul definitoriu al inițiativei a fost integrarea strânsă între:

• cursuri teoretice
• discuții clinice
• pregătire practică

Pe lângă sesiunile științifice, cursul a inclus activități hands-on în laboratoarele de ecocardiografie și în săli dedicate analizei unor seturi reale de date, cu scopul de a transfera competențe direct aplicabile în practica clinică de zi cu zi.

Cercetarea Auxologico în bolile valvulare cardiace

Evenimentul a evidențiat în mod special cercetarea desfășurată în cadrul Auxologico în domeniul patologiilor valvulare. Cercetătorii Centrului de Cercetare în Boli Valvulare – Denisa Muraru, Michele Tomaselli, Alexandra Clement, Noela Radu, Alexandra Buta, Mădălina Moldovan, Sergio Caravita și Claudia Baratto – au prezentat lucrări care au contribuit la o evaluare mai precisă a insuficienței tricuspidiene și a impactului acesteia asupra geometriei și funcției inimii drepte, consolidând rolul Auxologico ca reper internațional în diagnosticul cardiovascular avansat al acestei patologii.

Tinerii cercetători, actori principali ai evenimentului internațional

Un aspect important a fost prezența tinerilor cercetători și clinicieni, participanți activi atât în prezentările științifice, cât și în sesiunile practice. Participarea a 6 specialiști Auxologico sub 40 de ani ca lectori confirmă angajamentul institutului pentru formarea de specialitate, dezvoltarea profesională și continuitatea cercetării într-un domeniu aflat în continuă evoluție.

Dezbaterea internațională despre insuficiența tricuspidiană

Nivelul științific ridicat al evenimentului a fost subliniat și de numeroasele mesaje primite de la participanți, prin e-mail și pe LinkedIn, care au evidențiat calitatea prezentărilor, valoarea discuțiilor, utilitatea practică a sesiunilor și climatul de colaborare internațională creat pe parcursul celor două zile.

„Acest eveniment a demonstrat că formarea practică de specialitate este esențială pentru îmbunătățirea diagnosticului și tratamentului pacienților cu insuficiență tricuspidiană. Ecocardiografia de precizie permite astăzi o înțelegere mult mai bună a complexității inimii drepte și o orientare mai corectă a deciziilor clinice. Suntem mândri că Auxologico a contribuit la această schimbare prin cercetarea sa și prin specialiștii săi integrați într-o rețea internațională de mare valoare.”

Prof. Luigi Badano

„Insuficiența tricuspidiană secundară a fost mult timp subestimată, însă astăzi știm că necesită instrumente diagnostice dedicate, competențe avansate și o abordare multidisciplinară. Acest curs a reprezentat o oportunitate importantă de a împărtăși cunoștințe, date originale și metode practice cu colegi din numeroase țări. Prezența tinerilor cercetători, atât ca lectori, cât și ca participanți, este un semnal foarte pozitiv pentru viitorul acestui domeniu.”

Prof. Denisa Muraru

Auxologico, reper în cercetarea cardiovasculară

Inițiativa a reprezentat un moment important de schimb internațional și a pus în valoare contribuția științifică și clinică dezvoltată în cadrul Auxologico în ultimii ani, confirmând rolul instituției în cercetare, formare și inovare aplicată în tratamentul bolilor cardiovasculare.

Screeningul oncologic are în vedere evaluarea persoanelor aparent sănătoase, fără simptome, prin investigații menite să depisteze cancerul într-un stadiu incipient sau chiar leziuni precanceroase, înainte de apariția manifestărilor clinice. Dr. Valentina Bălșanu, medic oncolog la Cardiorec Corbeanca, vorbește despre rolul esențial al screeningului în medicina modernă, diferențele dintre prevenție, screening și diagnostic precoce, precum și despre impactul esențial al depistării timpurii asupra prognosticului pacienților.

Pentru început, ne puteți spune ce înseamnă mai precis screeningul oncologic?

Screeningul oncologic se referă la monitorizarea unei populații asimptomatice cu scopul de a identifica semnele de cancer și de a trata boala într-un stadiu mai timpuriu decât cel simptomatic.  Practic, reprezintă totalitatea investigațiilor și testelor efectuate la persoane aparent sănătoase, fără simptome sugestive de cancer, cu scopul de a depista boala într-un stadiu cât mai precoce sau chiar înainte de apariția acesteia. Ideea centrală a screeningului este identificarea unor modificări premaligne sau a unor tumori aflate în faze incipiente, moment în care tratamentul poate fi mai eficient, mai puțin agresiv și asociat cu un prognostic mai bun.

Care este diferența dintre prevenție, screening și diagnostic precoce în oncologie?

În oncologie, termenii de prevenție, screening și diagnostic precoce sunt frecvent utilizați împreună, însă ei descriu etape și strategii diferite în lupta împotriva cancerului.

În ceea ce priveste preventia, si mă voi referi aici la prevenția primară, aceasta are ca obiectiv reducerea riscului de apariție a cancerului. Aceasta include măsuri care vizează controlul factorilor de risc și adoptarea unui stil de viață sănătos. Printre cele mai importante exemple se numără renunțarea la fumat, limitarea consumului de alcool, alimentația echilibrată, activitatea fizică regulată, protecția solară și vaccinarea împotriva unor virusuri implicate în apariția cancerului, precum HPV sau virusul hepatitic B.

Practic, prevenția încearcă să împiedice dezvoltarea bolii înainte ca aceasta să apară.

Screeningul oncologic reprezintă evaluarea unor persoane aparent sănătoase, fără simptome, prin teste și investigații menite să identifice cancerul într-un stadiu incipient sau chiar leziuni precanceroase. Scopul screeningului este detectarea bolii înainte ca aceasta să producă manifestări clinice.

Diagnosticul precoce este identificarea unei tumori prin autoexamimare sau prin examen medical de la primele semne clinice. De exemplu, apariția unei sângerări anormale, a unui nodul mamar, a unei tuse persistente sau a unei scăderi inexplicabile în greutate necesită investigații pentru stabilirea unui diagnostic cât mai rapid.

Cum influențează descoperirea unei afecțiuni oncologice în stadiu incipient prognosticul pacientului?

Descoperirea unei afecțiuni oncologice într-un stadiu incipient are un impact major asupra prognosticului pacientului, influențând direct opțiunile terapeutice și calitatea vieții pe termen lung. În general, cu cât cancerul este identificat mai devreme, înainte de extinderea locală sau apariția metastazelor, cu atât tratamentul este mai eficient și rata de supraviețuire este mai mare.

Există persoane considerate cu risc crescut care ar trebui să înceapă screeningul mai devreme sau sa il efectueze mai frecvent?

Da, există categorii de persoane considerate cu risc crescut de a dezvolta anumite tipuri de cancer, iar pentru acestea screeningul oncologic poate fi recomandat mai devreme, efectuat mai frecvent sau completat prin investigații suplimentare. Adaptarea screeningului în funcție de riscul individual reprezintă un principiu important al medicinei moderne personalizate.

Printre cei mai importanți factori care definesc un risc oncologic crescut se numără istoricul familial de cancer, prezența unor mutații genetice ereditare, antecedentele personale de leziuni precanceroase sau cancer, precum și anumite expuneri sau boli cronice asociate cu dezvoltarea malignităților.

Este important de subliniat că recomandările de screening trebuie individualizate și stabilite împreună cu medicul, pe baza istoricului personal și familial, a factorilor de risc și a ghidurilor medicale actuale.

Ce rol au vârsta, istoricul familial și stilul de viață în stabilirea unui program de screening personalizat?

Vârsta reprezintă unul dintre cei mai importanți factori de risc oncologic. Incidența majorității cancerelor crește odată cu înaintarea în vârstă, motiv pentru care multe programe de screening sunt recomandate după anumite praguri de vârstă.

Istoricul familial are un rol major în evaluarea predispoziției genetice. Prezența unor rude apropiate diagnosticate cu cancer, mai ales la vârste tinere sau în forme multiple, poate sugera existența unei susceptibilități ereditare. În aceste cazuri, screeningul poate începe mai devreme, poate fi efectuat mai frecvent și poate include metode suplimentare de supraveghere.

Stilul de viață influențează semnificativ riscul de apariție a multor tipuri de cancer. Fumatul, consumul excesiv de alcool, sedentarismul, obezitatea, alimentația dezechilibrată, expunerea excesivă la radiații ultraviolete sau contactul profesional cu substanțe carcinogene sunt factori care pot modifica strategia de screening.

Care sunt investigațiile de screening cele mai utilizate în prezent și cum se aleg ele?

În prezent, cele mai utilizate investigații de screening sunt alese în funcție de frecvența bolii în populație, riscul individual al pacientului, eficiența metodei și impactul asupra mortalității și calității vieții.

Printre cele mai frecvente investigații de screening se numără:

• mamografia, utilizată pentru depistarea precoce a cancerului de sân;
• testul Babeș-Papanicolau și testarea HPV, recomandate pentru screeningul cancerului de col uterin;
• colonoscopia sau testele pentru hemoragii oculte în scaun, folosite în screeningul cancerului colorectal;
• dozarea PSA, în anumite situații, pentru evaluarea riscului de cancer de prostată;
• CT torace low dose la pacientii fumători sau au un renunțat la fumat în ultimii 15 ani, au istoric de fumat de cel putin 20PA, vârsta între 50-80 ani.

Există riscuri sau limitări ale screeningului de care pacienții ar trebui să fie conștienți?

Da, deși investigațiile de screening au un rol esențial în depistarea precoce a bolilor și în reducerea mortalității, ele au și anumite limitări și riscuri despre care pacienții trebuie informați.

Una dintre principalele limite este reprezentată de rezultatele fals pozitive, situații în care testul sugerează existența unei boli care, în realitate, nu este prezentă. Acest lucru poate genera anxietate, investigații suplimentare inutile și uneori proceduri invazive. Pe de altă parte, pot exista și rezultate fals negative, când boala există, dar nu este detectată de testul de screening și poate întârzia diagnosticul.

Unele metode de screening implică expunere la o anumită doza de radiații, cum este cazul mamografiei sau al computerului tomograf cu doză redusă, iar repetarea frecventă a acestor investigații trebuie atent justificată medical. De asemenea, anumite proceduri, precum colonoscopia, pot avea riscuri rare, dar posibile, cum ar fi sângerarea sau perforația.

Ce schimbări a adus medicina modernă în strategiile de screening în ultimii ani?

Medicina modernă a schimbat semnificativ strategiile de screening în ultimii ani, prin introducerea unor tehnologii mai precise, a medicinei personalizate și a unei abordări orientate către prevenție și diagnostic precoce.

Una dintre cele mai importante schimbări este dezvoltarea testelor moleculare și genetice, care permit identificarea persoanelor cu risc crescut pentru anumite afecțiuni înainte de apariția simptomelor. De exemplu, testarea HPV a devenit o componentă esențială în screeningul cancerului de col uterin, iar analiza mutațiilor genetice BRCA poate orienta screeningul pentru cancerul de sân și ovarian.

Progresele imagistice au dus la apariția unor metode mai sensibile și mai puțin invazive. Mamografia digitală, tomografia computerizată cu doză redusă pentru screeningul cancerului pulmonar sau colonografia CT (colonoscopie virtuală) sunt exemple de investigații care cresc acuratețea diagnosticului și reduc disconfortul pacientului.

Care este mesajul principal pe care doriți să îl transmiteți pacienților în ceea ce privește prevenția și controlul periodic?

Mesajul principal este că prevenția și controalele medicale periodice pot face diferența între depistarea unei boli într-un stadiu incipient, când tratamentul este mai eficient, și diagnosticarea tardivă, când opțiunile terapeutice pot fi mai limitate.

De asemenea, este important ca pacienții să înțeleagă faptul că recomandările privind screeningul trebuie individualizate.

Vârsta, istoricul familial, factorii de risc și antecedentele personale influențează tipul și frecvența investigațiilor necesare. Din acest motiv, dialogul constant cu medicul și prezentarea la controale periodice rămân esențiale pentru o prevenție eficientă și pentru menținerea stării de sănătate pe termen lung.

Programări Consultație Oncologie – 021.9636

Auxologico Cardiorec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție în cercetare și îngrijire medicală, recunoscută pentru calitatea actului medical și grija față de pacienți.

*Informațiile prezentate în articolele de pe www.cardiorec.com au un scop informativ și nu substituie consultația medicală. Fiecare pacient are nevoi și simptome specifice, influențate de factori precum stilul de viață, vârsta și starea generală de sănătate. Prin urmare, pentru un diagnostic corect și recomandări personalizate, este esențială o evaluare medicală în cadrul unei consultații de specialitate.

Toxina botulinică în distonie

Toxina botulinică este un tratament de primă linie în multe forme de distonie, o afecțiune în care anumite grupe musculare se contractă involuntar și exagerat, producând posturi sau mișcări anormale, adesea dureroase.

Cea mai frecventă formă de distonie este torticolisul, însă alte forme de distonie precum blefarospasmul (clipitul exagerat cu închiderea forțată a ochilor) sau „crampa scriitorului” (contracția exagerată a mâinii cu flexia pumnului apărută la scris) pot produce o dizabilitate semnificativă, iar injecțiile intramusculare cu toxină botulinică reprezintă tratamentul de primă linie.

Toxina botulinică acționează local, la nivelul mușchilor implicați, producând o relaxare a mușchilor contractați exagerat. Scopurile injecțiilor cu toxină botulinică sunt ameliorarea posturii anormale, a durerii și îmbunătățirea funcției.

Tratamentul este personalizat

Se identifică mușchii responsabili de postura distonică și se adaptează doza în funcție de severitate și obiective. Injectarea este ghidată ecografic, cu identificarea ecografică a musculaturii care urmează a fi injectată.

Efectul apare treptat și devine maxim după câteva săptămâni, apoi se reduce în timp, de aceea injecțiile se repetă la intervale stabilite medical, cel mai frecvent la 3–4 luni.

În distonii, beneficiul este reprezentat de o relaxare controlată a mușchilor hiperactivi, nu de o paralizie, cu păstrarea cât mai bună a funcției. La unele persoane, toxina botulinică se asociază cu kinetoterapie, exerciții specifice sau tratament oral, în funcție de tipul distoniei.

Evaluarea neurologică este esențială pentru diferențierea distoniei de alte cauze de contracturi sau tremor și pentru alegerea corectă a mușchilor țintă.

Dacă ai posturi anormale persistente, mișcări repetitive sau dureri musculare care se agravează la efort, un Consult la medicul neurolog poate stabili dacă distonia este cauza și dacă toxina botulinică te poate ajuta.

Toxina botulinică în spasticitate

Toxina botulinică este un tratament folosit pentru spasticitatea apărută după un accident vascular cerebral, atunci când anumiți mușchi cu deficit motor rămân contractați excesiv.

Ea acționează local, la nivelul mușchilor injectați, reducând excesul de contracție și permițând o mișcare mai controlată.

Scopul injecțiilor este să reducă spasticitatea și durerea. Astfel se îmbunătățește funcția membrului cu pareză. Toxina botulinică poate îmbunătăți mersul, mobilizarea umărului, deschiderea palmei, igiena și îmbrăcatul sau poate preveni modificările articulare determinate de posturile fixe spastice ale membrelor.

Tratamentul este personalizat

Se aleg mușchii țintă și dozele în funcție de examenul neurologic și obiectivele pacientului. Efectul apare treptat și este maxim după câteva săptămâni, apoi scade în timp, motiv pentru care poate fi repetat periodic.

Procedura se face în cabinet, de obicei rapid, cu injecții intramusculare ghidate ecografic, iar pacientul își reia activitatea în aceeași zi.

Dacă ai spasticitate după AVC sau „contracturi” care îți limitează mișcarea, o evaluare neurologică poate stabili dacă toxina botulinică este potrivită pentru tine.

Toxina botulinică în alte boli neurologice

Toxina botulinică este folosită în neurologie și pentru câteva afecțiuni frecvente, care pot afecta mult calitatea vieții:

• Spasm hemifacial – apar „tresăriri” involuntare pe o singură parte a feței (pleoapă, obraz, colțul gurii). Injectarea țintită relaxează mușchii care se contractă excesiv și poate reduce semnificativ spasmele.
• Migrena cronică – dureri de cap foarte frecvente (în multe zile ale lunii), adesea cu sensibilitate la lumină/zgomot și afectarea activităților zilnice. În formele cronice, toxina botulinică poate reduce numărul zilelor cu durere și intensitatea episoadelor, ca tratament preventiv.
• Bruxism – scrâșnit, încleștare mandibulară – relaxează mușchii maseteri și reduce durerile și uzura dentară.
• Contracturi musculare focale cu dureri musculare – atunci când există un mușchi țintă și alte opțiuni au eșuat.
• Sialoree – hipersalivație în diverse boli neurologice – se injectează în glandele salivare și reduce scurgerea de salivă.

Efectul apare treptat, este temporar și tratamentul se personalizează în funcție de simptome și examenul neurologic.

Dacă te regăsești în una dintre situații, o evaluare neurologică poate stabili dacă toxina botulinică este potrivită pentru tine.

TRATAMENT CU TOXINĂ BOTULINICĂ PENTRU AFECȚIUNI NEUROLOGICE – DECONTAT CNAS

Clinica noastră oferă tratament prin injectare de toxină botulinică pentru pacienții cu spasticitate și distonii cu posibilitate de decontare prin CNAS.

Procedura este realizată de medicul neurolog, după evaluare clinică, și are ca scop reducerea contracțiilor musculare, ameliorarea durerii, îmbunătățirea mobilității și creșterea calității vieții.

Tratamentul se adresează pacienților cu spasticitate post-AVC, traumatisme, scleroză multiplă sau alte afecțiuni neurologice, precum și pacienților cu distonii focale sau cervicale.

Programări Consultații Neurologie – 021.9636

Auxologico Cardiorec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție în cercetare și îngrijire medicală, recunoscută pentru calitatea actului medical și grija față de pacienți.

*Informațiile prezentate în articolele de pe www.cardiorec.com au un scop informativ și nu substituie consultația medicală. Fiecare pacient are nevoi și simptome specifice, influențate de factori precum stilul de viață, vârsta și starea generală de sănătate. Prin urmare, pentru un diagnostic corect și recomandări personalizate, este esențială o evaluare medicală în cadrul unei consultații de specialitate.

Performanța atinsă de Prof. Peter Schwartz și Prof. Lia Crotti

Este o recunoaștere care va intra în istoria medicinei, un rezultat important pentru Prof. Peter Schwartz, directorul Centrului pentru Studiul și Tratamentul Aritmiilor Cardiace de Origine Genetică și al Laboratorului de Genetică Cardiovasculară din cadrul Auxologico, care și-a dedicat întreaga viață cercetării și tratamentului Sindromului de QT Lung (LQTS), și pentru Prof. Lia Crotti, directorul Unității Operative de Reabilitare Cardiologică de la Auxologico San Luca.

Această boală își ia numele de la o anumită modificare a electrocardiogramei și se asociază cu tulburări de ritm cardiac care, în unele cazuri, pot duce la moarte subită chiar de la primul episod. Sunt bine cunoscute cazurile tinerilor sportivi care, în urma unui efort sau a unui stres, își pierd viața brusc.

Review-ul despre Sindromul de QT Lung în New England Journal of Medicine

New England Journal of Medicine, cea mai prestigioasă revistă medicală din lume, a publicat un articol care trece în revistă toate etapele istorice majore care au marcat studiul acestei boli până în prezent. Articolul, intitulat „Long QT Syndrome”, este semnat de Prof. Peter J. Schwartz și Prof. Lia Crotti.

Prof. Peter Schwartz este considerat de mult timp cel mai mare expert mondial în Sindromul de QT Lung, domeniu în care activează de peste 50 de ani. Lia Crotti colaborează cu Prof. Schwartz de peste 25 de ani.

Ce este Sindromul de QT Lung, potrivit Prof. Schwartz

„Sindromul de QT Lung”, explică Peter Schwartz, „este principala cauză de moarte subită la persoanele sub 20 de ani. Se caracterizează printr-o modificare specifică a electrocardiogramei (prelungirea intervalului QT) și se manifestă prin aritmii grave care provoacă pierderea cunoștinței sau stop cardiac, în special la copii sau adolescenți (cei care mor brusc jucând fotbal, înotând sau la sunetul unei alarme, cazuri în care se scrie adesea, în mod eronat, «a făcut infarct»).

Este o boală genetică și, odată diagnosticată la un membru, este importantă investigarea întregii familii. Dacă nu este tratată, boala implică un risc foarte mare de aritmii fatale, dar, din fericire, terapiile disponibile sunt extrem de eficiente și au redus riscul de deces de la 50% acum 50 de ani la sub 1% în prezent.”

Recunoașterea care confirmă excelența Grupului Auxologico

New England Journal of Medicine este cea mai prestigioasă publicație medicală din lume: publicarea unui review despre o anumită afecțiune reprezintă în fapt o recunoaștere că autorul sau autorii sunt experți de top în domeniu.

Această publicație reprezintă o recunoaștere majoră pentru cardiologia din Grupul Auxologico și, în mod special, pentru Centrul pentru Aritmii de Origine Genetică al Auxologico din Milano, indicat drept centrul cu cea mai mare experiență în Sindromul de QT Lung la nivel global, împreună cu renumita Mayo Clinic americană.

Terapiile actuale și noi perspective

Review-ul publicat în New England Journal of Medicine oferă cea mai avansată imagine asupra managementului acestei boli rare și periculoase.

În prevenirea celor mai grave aritmii, este subliniată eficacitatea remarcabilă — inclusiv pentru îmbunătățirea calității vieții — a denervării cardiace simpatice stângi (o intervenție realizată în aproximativ 50 de minute, fără a fi necesară deschiderea toracelui), în combinație cu tratamentul cu beta-blocante.

Având în vedere eficacitatea tratamentelor actuale, se precizează de asemenea că numărul pacienților pentru care este necesară implantarea unui defibrilator este foarte limitat, iar același lucru va fi valabil, în viitor, și pentru terapia genică.

Sursa: auxologico.it/news/qt-lungo-riconoscimento-mondiale-schwartz

Medicina internă este specialitatea medicală care se ocupă cu prevenția, diagnosticul și tratamentul afecțiunilor interne ale adulților — boli ale inimii, plămânilor, ficatului, rinichilor, sângelui, metabolismului sau ale sistemului digestiv.

Spre deosebire de alte specialități orientate pe un singur organ, medicina internă are o viziune globală asupra organismului.

Medicul internist este, așadar, specialistul care analizează interacțiunea dintre organe și sisteme, înțelege cum se influențează reciproc și stabilește planul de investigații și tratament potrivit fiecărui caz.

Rolul central al medicului internist

Medicul internist are o dublă misiune:

• diagnosticare complexă – atunci când simptomele nu indică o cauză clară;
• coordonare interdisciplinară – atunci când pacientul are mai multe afecțiuni simultane, care necesită colaborarea între specialiști.

De exemplu, la un pacient care prezintă oboseală, amețeli și dureri toracice acestea pot avea o cauză cardiacă, pulmonară, hematologică sau metabolică. Internistul este cel care interpretează tabloul clinic complet, corelează simptomele cu analizele și decide ce investigații suplimentare sunt necesare — EKG, ecografie cardiacă, analize hormonale, teste hepatice sau imagistică.

Coordonarea investigațiilor interdisciplinare

Unul dintre cele mai importante roluri ale medicului internist este acela de a ghida traseul pacientului prin sistemul medical, evitând confuzia și investigațiile inutile.

În loc ca pacientul să meargă succesiv la mai mulți specialiști fără o imagine clară, internistul:

• stabilește prioritățile investigațiilor în funcție de simptome și de contextul medical;
• interpretează rezultatele venite de la diverse specialități (cardiologie, gastroenterologie, endocrinologie, pneumologie, nefrologie, hematologie);
• integrează concluziile acestor evaluări într-un diagnostic unitar;
• coordonează tratamentele, astfel încât terapiile recomandate de specialiști diferiți să fie compatibile și eficiente;
• monitorizează evoluția generală a pacientului în timp.

Acest rol de coordonare este esențial în cazul pacienților cu boli cronice multiple – cum ar fi diabetul asociat cu hipertensiune și dislipidemie, insuficiența cardiacă combinată cu boală renală sau tulburările endocrine cu impact metabolic.

De ce este importantă viziunea de ansamblu

Corpul uman funcționează ca un sistem interdependent: o problemă la nivelul unui organ poate influența alte zone ale organismului. Medicul internist poate să observe legăturile subtile dintre simptome și să descopere cauze ascunse ale bolilor.

De exemplu:

• o anemie poate ascunde o boală digestivă, o afecțiune renală sau o tulburare endocrină
• o creștere a tensiunii arteriale poate avea cauze metabolice, hormonale sau renale
• o oboseală persistentă poate indica un dezechilibru tiroidian, o inflamație cronică sau chiar o boală autoimună
• prin abordarea sa globală, internistul evită diagnosticele fragmentate și tratează pacientul, nu doar boala

Colaborarea cu alte specialități medicale

Medicul internist lucrează în strânsă colaborare cu:

• cardiologul, pentru afecțiuni cardiovasculare și hipertensiune;
• gastroenterologul, în caz de tulburări digestive, hepatice sau pancreatice;
• endocrinologul, pentru diabet și tulburări hormonale;
• nefrologul, pentru boli renale;
• pneumologul, pentru afecțiuni respiratorii;
• reumatologul, în caz de inflamații articulare sau boli autoimune;
• hematologul, în caz de tulburări de coagulare sau anemii cronice.

Internistul este puntea de legătură între aceste specialități, coordonând evaluarea complexă și menținând coerența întregului proces medical.

Exemple de afecțiuni frecvent monitorizate de medicul internist

• diabet zaharat de tip 2
• dislipidemie (colesterol și trigliceride crescute)
• obezitate și sindrom metabolic
• anemii cronice
• steatoză hepatică (ficat gras)
• boli cronice de rinichi
• boli autoimune cu manifestări sistemice
• stări de oboseală inexplicabilă, pierdere în greutate, febră prelungită etc

Prevenție, educație și urmărire pe termen lung

Pe lângă diagnostic și coordonare, medicul internist are un rol cheie în prevenția bolilor cronice.

Prin consultații regulate și analize de rutină, el poate identifica din timp:

• creșteri ale tensiunii arteriale;
• valori anormale ale glicemiei sau colesterolului;
• dezechilibre hormonale sau carențe nutriționale.

Astfel, pacientul primește recomandări personalizate de stil de viață, dietă și monitorizare medicală, înainte ca o afecțiune să evolueze în stadiu sever.

Într-o lume medicală din ce în ce mai specializată, medicul internist rămâne centrul de echilibru al diagnosticului și al tratamentului interdisciplinar. El este cel care traduce limbajul medical complex într-un plan coerent, ghidează pacientul printre investigații și asigură continuitatea îngrijirii.

Dacă ai simptome neclare, afecțiuni multiple sau nu știi exact la ce specialist să mergi, consultația la medicul internist este primul pas corect.

Programări – 021.9636

Auxologico Cardiorec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție în cercetare și îngrijire medicală, recunoscută pentru calitatea actului medical și grija față de pacienți.

*Informațiile prezentate în articolele de pe www.cardiorec.com au un scop informativ și nu substituie consultația medicală. Fiecare pacient are nevoi și simptome specifice, influențate de factori precum stilul de viață, vârsta și starea generală de sănătate. Prin urmare, pentru un diagnostic corect și recomandări personalizate, este esențială o evaluare medicală în cadrul unei consultații de specialitate.

Se spune că stresul este boala secolului sau epidemia societății moderne și nu cred că este o exagerare, dacă ținem cont de datele studiilor recente (care evidențiază că o majoritate covârșitoare a populației relatează că este expusă la cel puțin un tip de stres).

Zilnic, fiecare dintre noi experimentează situații stresante, fie acute, fie cronice: ritmul rapid al vieții, cu agenda încărcată și uneori cu un volum de muncă nerealist; conectarea permanentă prin tehnologie la informații sau la alte persoane; competiția continuă; dificultatea de a menține un echilibru între viața personală și cea profesională; multitasking-ul permanent; situațiile conflictuale de orice tip; dezavantajele mediului urban – aglomerația, zgomotul sau ambuteiajele. Sunt acele momente când simțim că „inima sare din piept”.

În fața acestor situații, stresul este o reacție adaptativă prin care organismul ne protejează și ne ajută să rămânem concentrați și motivați în atingerea obiectivelor – cum ar fi susținerea unui examen, respectarea unor termene-limită sau evitarea unor pericole.

Însă stresul prelungit sau stresul extrem poate avea consecințe nefaste asupra sănătății și poate afecta sistemul cardiovascular, imunitar, nervos central și endocrin.

Cum afectează stresul inima

În situații de stres acut, mecanismele de alarmă se declanșează, având ca rezultat eliberarea hormonilor de stres: adrenalina și cortizolul. Adrenalina face ca inima să bată mai repede și crește tensiunea arterială, iar cortizolul determină creșterea glicemiei, oferind suport energetic suplimentar. După ce amenințarea a trecut, nivelurile hormonilor revin la normal, la fel și tensiunea arterială și ritmul cardiac.

Pe termen lung, dacă factorii stresanți sunt prezenți continuu, această reacție de „luptă sau fugi” rămâne activată permanent și, în timp, dăunează inimii atât direct, cât și indirect, prin declanșarea sau agravarea altor factori de risc cardiovascular:

• apariția hipertensiunii arteriale;
• creșterea în greutate, stimulată de cortizol și adrenalină, care cresc pofta de mâncare, cu risc ulterior de obezitate, diabet zaharat și dislipidemii;
• tulburări de somn, în special privarea de somn;
• inflamație cronică, ce crește riscul de boală vasculară;
• comportamente nesănătoase ca metode de „combatere” a stresului: consum excesiv de alcool, băuturi energizante, fumat;
• inactivitate fizică asociată cu apariția depresiei.

Cum gestionăm stresul

Nu există reguli generale, pentru că nu toți ne stresăm din aceleași motive și, genetic, fiecare dintre noi are o rezistență diferită la stres.

În primul rând trebuie să conștientizăm situațiile stresante care ne fac rău și, dacă nu le putem elimina sau influența, să încercăm să le reducem impactul prin menținerea unui stil de viață sănătos:

• activitate fizică regulată;
• exerciții de relaxare;
• alocarea de timp pentru activități plăcute și hobby-uri;
• dietă sănătoasă și echilibrată;
• somn suficient;
• și, nu în ultimul rând, păstrarea simțului umorului – să facem „haz de necaz” alături de familie și prieteni.

Gestionarea stresului nu este un lux, ci o necesitate pentru menținerea sănătății inimii și a echilibrului general. Un organism supus permanent presiunii cedează treptat, iar consecințele pot fi serioase. De aceea, cultivarea rezilienței, adoptarea unor obiceiuri sănătoase și apelul la sprijin medical atunci când este nevoie reprezintă pași esențiali pentru a transforma stresul dintr-un pericol tăcut într-un factor controlabil al vieții moderne.

Aflați mai multe despre Pachetele de Prevenție – Stratificare Risc Cardiovascular elaborate de cardiologii noștri experimentați!

Programări la Dr. Luminița Rotaru – 021.9636

Auxologico Cardiorec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție în cercetare și îngrijire medicală, recunoscută pentru calitatea actului medical și grija față de pacienți.

*Informațiile prezentate în articolele de pe www.cardiorec.com au un scop informativ și nu substituie consultația medicală. Fiecare pacient are nevoi și simptome specifice, influențate de factori precum stilul de viață, vârsta și starea generală de sănătate. Prin urmare, pentru un diagnostic corect și recomandări personalizate, este esențială o evaluare medicală în cadrul unei consultații de specialitate.

Este esențial ca publicul larg să înțeleagă ce este sindromul metabolic, care sunt cauzele, simptomele și implicațiile sale asupra sănătății și, mai ales, ce măsuri pot fi luate pentru prevenție și tratament.

Ce este sindromul metabolic?

Sindromul metabolic este definit ca o asociere de tulburări metabolice și cardiovasculare care, atunci când apar simultan, amplifică semnificativ riscul de boli cronice severe.

Criteriile internaționale de diagnostic stabilesc că sindromul metabolic este prezent atunci când o persoană are cel puțin trei dintre următoarele cinci condiții:

1. Obezitate abdominală – circumferința taliei mai mare de 102 cm la bărbați și 88 cm la femei;
2. Hipertensiune arterială – valori ≥130/85 mmHg sau tratament antihipertensiv;
3. Glicemie crescută – ≥100 mg/dl sau tratament pentru diabet ori prediabet;
4. Trigliceride crescute – ≥150 mg/dl sau tratament pentru hipertrigliceridemie;
5. Colesterol HDL scăzut – sub 40 mg/dl la bărbați și sub 50 mg/dl la femei.

Sindromul metabolic poate fi privit ca un „pachet” de riscuri, în care obezitatea abdominală și rezistența la insulină joacă roluri centrale și este considerat astăzi o veritabilă epidemie globală.

• La nivel mondial, între 20% și 25% din populația adultă suferă de sindrom metabolic, conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
• În țările dezvoltate, prevalența este în creștere din cauza stilului de viață sedentar și a alimentației hipercalorice.
• În România, numărul cazurilor este în continuă creștere, mai ales în rândul persoanelor tinere și adulte de vârstă mijlocie.

Creșterea obezității, a diabetului și a hipertensiunii este strâns legată de urbanizare, lipsa activității fizice și dietele bogate în alimente procesate.

Cauzele sindromului metabolic

Sindromul metabolic are o origine complexă, determinată de interacțiunea dintre factori genetici, hormonali și de mediu.

Rezistența la insulină

Este considerată mecanismul central. Atunci când celulele nu mai răspund eficient la insulină, pancreasul produce tot mai mult hormon pentru a menține glicemia normală. În timp, acest proces duce la hiperglicemie și, ulterior, la diabet.

Obezitatea abdominală

Grăsimea viscerală (din jurul organelor interne) nu este doar un depozit pasiv de energie. Ea secretă substanțe inflamatorii și hormoni care afectează metabolismul și cresc riscul cardiovascular.

Sedentarismul

Lipsa mișcării scade sensibilitatea la insulină, favorizează acumularea de grăsime și alterează metabolismul lipidelor.

Alimentația dezechilibrată

Consumul ridicat de zaharuri rafinate, băuturi carbogazoase, fast-food, grăsimi trans și sare contribuie direct la creșterea în greutate și la dezechilibrele metabolice.

Factorii genetici

Predispoziția genetică joacă un rol important: persoanele cu istoric familial de diabet sau boli cardiovasculare sunt mai expuse.

Stresul cronic și lipsa somnului

Dezechilibrele hormonale cauzate de stres și odihna insuficientă cresc apetitul, favorizează obezitatea și afectează metabolismul glucidic.

Simptomele sindromului metabolic

Sindromul metabolic este adesea „tăcut”. Mulți pacienți nu prezintă simptome evidente până când complicațiile nu devin serioase. Totuși, unele manifestări pot sugera existența acestuia:

• creșterea circumferinței abdominale,
• oboseală și scăderea capacității de efort,
• palpitații și tensiune arterială crescută,
• sete excesivă și urinări frecvente,
• dificultăți de concentrare și somn neodihnitor,
• analize anormale (glicemie, trigliceride crescute, HDL scăzut).

Aceste semne trebuie privite ca avertismente și motivate persoana să apeleze la un consult medical.

Complicațiile sindromului metabolic

Sindromul metabolic are implicații grave asupra sănătății întregului organism.

Boli cardiovasculare

Pacienții cu sindrom metabolic au un risc de 2–3 ori mai mare de infarct miocardic și accident vascular cerebral. Hipertensiunea, ateroscleroza și inflamația cronică afectează vasele de sânge și inima.

Diabet zaharat de tip 2

Rezistența la insulină este „puntea” către instalarea diabetului. Persoanele cu sindrom metabolic au un risc de 5 ori mai mare de a dezvolta diabet.

Boala cronică de rinichi

Hipertensiunea și hiperglicemia afectează în timp funcția renală, ducând la insuficiență renală.

Afecțiuni hepatice

Steatoza hepatică non-alcoolică este extrem de frecventă la pacienții cu sindrom metabolic și poate progresa spre ciroză.

Tulburări hormonale și inflamație cronică

Sindromul metabolic este însoțit de un status inflamator permanent, care accelerează îmbătrânirea vasculară și crește vulnerabilitatea la alte boli cronice.

Alte complicații

• sindrom de apnee în somn,
• gută și hiperuricemie,
• risc oncologic crescut (cancer colorectal, pancreatic, hepatic).

Diagnostic sindromului metabolic

Diagnosticul sindromului metabolic se bazează pe criteriile clinice și de laborator.

Evaluări esențiale:

• măsurarea circumferinței abdominale și a IMC,
• monitorizarea tensiunii arteriale,
• analize de sânge: glicemie, profil lipidic complet, HbA1c,
• ecografie abdominală pentru evaluarea ficatului,
• teste de toleranță la glucoză (în caz de suspiciune de prediabet).

Tratamentul sindromului metabolic

Tratamentul este complex și presupune o abordare multidisciplinară.

Schimbarea stilului de viață – piatra de temelie a tratamentului:

• dietă echilibrată, cu reducerea zaharurilor și grăsimilor nesănătoase,
• activitate fizică regulată (150 de minute de mișcare moderată pe săptămână),
• scăderea în greutate (o reducere de 5–10% aduce beneficii imediate),
• renunțarea la fumat și limitarea alcoolului,
• gestionarea stresului și îmbunătățirea calității somnului.

Tratament medicamentos

Dacă schimbările de stil de viață nu sunt suficiente:

• antihipertensive pentru controlul tensiunii,
• statine pentru corectarea dislipidemiei,
• antidiabetice orale sau insulină,
• terapii adjuvante pentru obezitate.

Monitorizare periodică

Consulturi regulate la medic și analize periodice pentru a ajusta tratamentul și a preveni complicațiile.

Prevenția sindromului metabolic

Prevenția este cheia. Măsuri simple, dar aplicate constant, pot reduce dramatic riscul de sindrom metabolic:

• adoptarea unei diete sănătoase (bogată în legume, fructe, fibre și proteine slabe),
• menținerea unei greutăți normale,
• activitate fizică zilnică,
• evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool,
• controale medicale regulate pentru depistarea timpurie a factorilor de risc.

Sindromul metabolic este mai mult decât o sumă de factori de risc. Este o realitate medicală complexă, cu impact major asupra sănătății și calității vieții. Înțelegerea cauzelor, recunoașterea simptomelor, diagnosticarea precoce și adoptarea unui stil de viață sănătos sunt armele cele mai puternice în lupta cu acest sindrom.

Sindromul metabolic nu este un verdict definitiv, ci un avertisment. Este șansa de a schimba direcția și de a preveni complicații grave. Fă pași mici, dar constanți – mișcare, alimentație echilibrată, monitorizare medicală – și îți poți proteja inima, metabolismul și viața.

În cadrul centrului medical Auxologico Cardiorec, pacienții pot beneficia de Consultații de Diabet, nutriție, boli metabolice în sistem privat sau cu bilet de trimitere CAS, la Dr. Magda Zarojanu, Medic Primar Diabet, nutriție, boli metabolice. 

Programări – 021.9636

Auxologico Cardiorec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție în cercetare și îngrijire medicală, recunoscută pentru calitatea actului medical și grija față de pacienți.

*Informațiile prezentate în articolele de pe www.cardiorec.com au un scop informativ și nu substituie consultația medicală. Fiecare pacient are nevoi și simptome specifice, influențate de factori precum stilul de viață, vârsta și starea generală de sănătate. Prin urmare, pentru un diagnostic corect și recomandări personalizate, este esențială o evaluare medicală în cadrul unei consultații de specialitate.

Mecanismele fibrilației atriale

În anumite condiții, camerele din porțiunea superioară a inimii nu se mai contractă normal, regulat, în ritm sinusal, sub coordonarea unui centru numit nod sinusal, ci foarte rapid, haotic, cu o frecvență de 400-600 bătăi pe minut. Datorită unui mecanism de frânare aflat la nivelul porții de intrare în ventriculi, doar o parte dintre aceste impulsuri ajung în camerele inferioare ale inimii, ventriculele, rezultând o frecvență ventriculară medie de 100-175 bătăi pe minut.

Ca urmare, ventriculele se contractă neregulat și rapid, iar atriile, care practic nu se mai contractă eficient, permit stagnarea sângelui care “băltește”, creând condiții pentru formarea de cheaguri de sânge (trombi).

Acești trombi pot migra în circulație, determinând complicații severe, cea mai de temut fiind embolia cerebrală. Trombul poate ajunge și în alte teritorii vasculare, precum membrele inferioare sau alte organe.

Fibrilația atrială poate avea durate diferite: de la câteva minute sau ore, până la 7 zile – caz în care este numită paroxistică. Dacă durează peste o săptămână, până la restabilirea ritmului sinusal normal, este persistentă. Iar dacă are o durată de peste un an sau dacă este acceptată ca stare permanentă de către medic și pacient, este permanentă. Această clasificare este importantă pentru alegerea tratamentului.

Factori de risc în fibrilația atrială

Această tulburare de ritm poate apărea chiar și la pacienți fără afecțiuni cardiace, pe un cord normal, fiind declanșată de factori legați de stilul de viață: consum excesiv de alcool, cafea, alte stimulente, droguri (amfetamine, cocaină) și fumat.

Cel mai frecvent, fibrilația atrială este asociată sau complică afecțiuni cardiace cronice: boală cardiacă ischemică, valvulopatii, cardiomiopatii, intervenții chirurgicale pe cord, boli congenitale și insuficiență cardiacă. De cele mai multe ori, fibrilația atrială nu este o boală de sine stătătoare, ci o manifestare a altor afecțiuni.

Factorii de risc cardiovascular frecvent asociați sunt:

• Hipertensiunea arterială
• Vârsta > 65 de ani
• Sexul masculin
• Apneea în somn
• Diabetul zaharat
• Obezitatea
• Dislipidemia

Există și afecțiuni non-cardiace care pot declanșa fibrilația atrială, cum ar fi: infecții severe, boli tiroidiene, tulburări hidroelectrolitice. În aceste cazuri, tratamentul cauzei de bază este de obicei suficient pentru restabilirea ritmului sinusal, mai ales dacă pacientul nu are afectare cardiacă preexistentă.

Simptome ale fibrilației atriale

Simptomatologia este foarte variată – pornind de la absența completă a simptomelor (formă asimptomatică), până la manifestări nespecifice sau chiar debut prin complicații severe, precum accidentul vascular cerebral.

Simptome frecvente:

• Palpitații
• Dificultăți de respirație
• Amețeleli
• Dureri toracice
• Astenie
• Scăderea toleranței la efort
• Lipotimii sau sincopă (când frecvența este foarte mare)
• Edem pulmonar, șoc cardiogen – condiții clinic asociate severe (cardiomiopatii hipertrofice sau dilatative, valvulopatii)

Diagnostic fibrilație atrială

Fibrilația atrială este frecvent subdiagnosticată pentru că poate fi asimptomatică. Se poate suspecta la un examen clinic prin ritm cardiac neregulat. Diagnosticul se pune prin electrocardiogramă (ECG) standard cu 12 derivații.

Dacă se suspectează o fibrilație paroxistică care nu este prezentă în momentul examinării, este utilă monitorizarea Holter ECG pentru 24-72 ore. Există și dispozitive implantabile care pot depista episoade asimptomatice.

Tratamentul modern utilizează abordarea AF-CARE (ESC 2024)

C – Comorbidități și factori de risc

• Controlul tensiunii arteriale, glicemiei, greutății
• Tratarea bolilor tiroidiene, infecțiilor
• Reducerea consumului de alcool, gestionarea apneei obstructive in somn

A – Anticoagulare pentru prevenirea AVC

• Se utilizează scorul CHA2DS2-VAS pentru evaluarea riscului de accident vascular cerebral
• Dacă scorul este ≥2, se recomandă ferm anticoagulante orale

R – Controlul Ritmului sau frecvenței cardiace

• Ritmul sinusal normal: se poate restabili prin:
  • Ablație cu cateter (radiofrecvență, crioablație)
  • Cardioversie electrică (după anticoagulare și evaluare transesofagiană)
  • Medicamente antiaritmice (eficiență variabilă)
• Controlul Frecvenței cardiace în condițiile fibrilației atriale permanente: control prin betablocante, blocante de canale de calciu, digoxin

E – Evaluare periodică

• Monitorizarea afecțiunilor cardiace asociate, a complicațiilor
• Verificarea aderenței la tratament
• Ajustarea planului terapeutic în funcție de evoluție

Decizia terapeutică este personalizată în funcție de vârstă, simptome, comorbidități și preferințele pacientului. Alegerea optimă se face în colaborare strânsă cu medicul cardiolog.

Aflați mai multe despre Pachetele de Prevenție – Stratificare Risc Cardiovascular elaborate de cardiologii noștri experimentați!

Programări la Dr. Luminița Rotaru – 021.9636

Auxologico Cardiorec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție în cercetare și îngrijire medicală, recunoscută pentru calitatea actului medical și grija față de pacienți.

*Informațiile prezentate în articolele de pe www.cardiorec.com au un scop informativ și nu substituie consultația medicală. Fiecare pacient are nevoi și simptome specifice, influențate de factori precum stilul de viață, vârsta și starea generală de sănătate. Prin urmare, pentru un diagnostic corect și recomandări personalizate, este esențială o evaluare medicală în cadrul unei consultații de specialitate.

De ce este important ca părinții să acorde atenție pregătirii copilului înainte de întoarcerea la școală?

Pregătirea copilului pentru școală nu este doar o chestiune de cumpărat rechizite și uniforme. Este, mai ales, o pregătire a inimii și a minții. În fața unei lumi în continuă schimbare, părintele devine primul ghid, cel care îi arată copilului nu doar drumul către clasă, ci și felul în care să intre în ea – cu încredere și curiozitate.

Un copil care simte că părinții săi îi sunt alături, care a fost ascultat și înțeles, pășește în școală ca un tânăr explorator. În această siguranță emoțională, copilul învață să fie curajos, să își gestioneze temerile și să își construiască primele relații cu ceilalți.

Pregătirea înseamnă și cultivarea unei atmosfere în familie în care curiozitatea nu e sancționată, ci încurajată. Unde greșeala nu e o rușine, ci o etapă firească. Unde părintele nu dictează totul, ci deschide uși spre întrebări și dialog. Într-un astfel de climat, copilul ajunge să vadă școala nu ca pe o povară, ci ca pe o oportunitate de a descoperi.

Dar poate cel mai important aspect este modul în care părinții gestionează propriile așteptări. Dacă un copil pornește la drum cu povara perfecțiunii, va învăța repede gustul anxietății. Dacă, în schimb, este crescut într-o atmosferă în care efortul este prețuit mai mult decât rezultatul, va înțelege că învățarea e o aventură lungă, presărată cu obstacole, dar și cu bucurii.

Recomandați o vizită la medicul de familie înainte de începerea școlii?

Medicul de familie nu este un birocrat al sănătății, ci un partener în creșterea copilului. Medicul evaluează starea copilului printr-un control simplu: greutate, înălțime, dezvoltare fizică. Vaccinările sunt puse la zi, pentru a preveni boli care pot afecta nu doar copilul, ci întreaga comunitate școlară.

Un copil care nu vede sau nu aude bine nu va putea învăța eficient. O evaluare minimă poate scoate la iveală dificultăți de vedere, auz sau dezvoltare comportamentală. Identificarea timpurie înseamnă șansa de a corecta la timp, înainte ca problemele să se transforme în obstacole majore.

Școala aduce emoții puternice: anxietate, teama de eșec, presiunea de a se integra. Medicul poate discuta deschis cu părinții și copilul despre aceste aspecte, poate oferi repere simple și clare pentru a face față stresului și pentru a dezvolta reziliența.

Această vizită este și o ocazie de dialog. Părintele primește recomandări concrete: alimentație, somn, mișcare, rutine care susțin sănătatea și disciplina zilnică. Când părintele și medicul colaborează, copilul beneficiază direct.

Care sunt analizele sau investigațiile de bază utile la început de an școlar?

Înainte ca un copil să pășească pragul școlii, părinții au responsabilitatea de a se asigura că este pregătit nu doar cu rechizite, ci și cu o sănătate verificată. Medicul măsoară greutatea, înălțimea și evaluează dezvoltarea generală, sistemul cardiovascular, respirator și neurologic. Este punctul de plecare pentru înțelegerea stării de sănătate.

Un copil care nu vede sau nu aude corect nu va învăța eficient. Imunizările protejează nu doar copilul, ci întreaga comunitate, iar analizele de sânge pot depista carențe de fier, vitamina D sau alte dezechilibre care influențează direct energia și capacitatea de concentrare.

De asemenea, un scurt screening pentru stres și anxietate poate oferi semnale timpurii și oportunitatea unei intervenții corecte.

Cum putem întări imunitatea copilului înainte de întoarcerea în colectivitate?

Câteva principii simple fac diferența:

• Alimentație echilibrată – o dietă variată, bogată în vitamine (A, C, D), minerale (zinc, fier) și probiotice din iaurt sau kefir susține sistemul imunitar. Hrana este prima linie de apărare.
• Sportul îmbunătățește circulația, reduce stresul și antrenează corpul să răspundă mai bine la provocări. Un copil activ e un copil mai rezistent.
• Somn adecvat – fără somn suficient, imunitatea se prăbușește. Copiii au nevoie de 9–11 ore pe noapte, în funcție de vârstă. Odihna este combustibil pentru sănătate.
• Verificarea schemei de vaccinare și imunizările anuale, precum cea antigripală, sunt esențiale.
• Spălatul corect pe mâini și evitarea contactului cu persoane bolnave sunt reguli de bază. Igiena corectă previne infecții inutile.

Imunitatea nu se construiește peste noapte, ci prin disciplină zilnică. Alimentație bună, mișcare, somn și igienă – cinci pași simpli prin care părinții își pot ajuta copiii să rămână sănătoși și să facă față provocărilor școlii.

De ce este stabilirea unui program regulat de somn înainte de reluarea cursurilor?

Un copil odihnit este un copil pregătit. Somnul este o condiție fundamentală pentru dezvoltarea fizică, emoțională și intelectuală. În prag de școală, stabilirea unui program regulat de somn devine una dintre cele mai importante responsabilități ale părinților.

Somnul de calitate optimizează memoria și capacitatea de învățare. Copilul odihnit reține mai ușor informația și poate participa activ în clasă. În același timp, lipsa odihnei aduce iritabilitate, anxietate și chiar depresie, în timp ce un program stabil îi dă copilului calm și reziliență în fața stresului.

Odihna susține sistemul imunitar și îl protejează în colectivitate, acolo unde riscul de îmbolnăvire este ridicat. Orele fixe de culcare și trezire creează o rutină clară, care aduce siguranță și previzibilitate. Copilul învață ordinea și își gestionează mai bine timpul.

Ce recomandări aveți pentru o alimentație echilibrată care să susțină capacitatea de concentrare și energia copilului?

Diversitatea este primul pas: fructele și legumele aduc vitamine și antioxidanți care susțin creierul, iar cerealele integrale asigură energie stabilă pe parcursul zilei. Proteinele sunt la fel de importante. Carnea slabă, peștele bogat în omega-3, ouăle, leguminoasele și nucile susțin dezvoltarea țesuturilor și funcționarea cognitivă. Omega-3, în special, ajută memoria și capacitatea de concentrare.

Hidratarea nu trebuie neglijată. Apa este esențială pentru energie și atenție, în timp ce băuturile dulci sau cu cofeină ar trebui evitate. Alimentele procesate, bogate în zaharuri și grăsimi nesănătoase, afectează negativ energia și concentrarea. Gustările rapide și dulciurile duc la fluctuații bruște ale nivelului de zahăr din sânge, urmate de oboseală și neatenție.

De asemenea, un program regulat de mese – trei mese principale și două gustări sănătoase – aduc un aport constant de nutrienți și previne scăderile de energie.

Cum îi putem sprijini pe copii să gestioneze emoțiile legate de începutul școlii?

Întoarcerea la școală poate aduce frică, anxietate și nesiguranță. Rolul părintelui este să ofere copilului sprijin emoțional și un cadru stabil în care să se simtă înțeles și protejat.

Un mediu liniștit, fără conflicte, îi permite copilului să își exprime temerile și așteptările. Conversațiile deschise despre ce urmează la școală reduc incertitudinea și îl ajută să își facă o imagine realistă asupra provocărilor. Pregătirea emoțională înseamnă și învățarea unor tehnici simple de relaxare – respirație profundă, mișcare zilnică, jocuri în aer liber. Toate acestea reduc stresul și cresc starea de bine.

Contactul cu alți copii, prin întâlniri sau activități de grup, îl încurajează să își dezvolte abilitățile sociale și să privească școala ca pe un spațiu al prieteniilor, nu doar al provocărilor. La fel de important este ca părintele să observe și să aprecieze fiecare progres, chiar și mic. Recunoașterea efortului crește încrederea copilului și îi arată că adaptarea la școală este un proces, nu un test de trecut peste noapte.

O ultimă întrebare despre un aspect adesea neglijat. Ce reguli de igienă ar trebui să le reamintească părinții copiilor la întoarcerea la școală?

Revenirea la școală înseamnă nu doar adaptarea la ritmul educației, ci și o reîmprospătare a regulilor de igienă care îi protejează pe copii de boli și disconfort. Părinții au un rol central în acest proces, ei sunt cei care modelează comportamentele zilnice și transmit copiilor importanța unor obiceiuri simple, dar vitale pentru sănătate.

Spălarea frecventă a mâinilor rămâne cea mai simplă și mai eficientă metodă de prevenire a infecțiilor. Copiii trebuie învățați să se spele pe mâini înainte de masă, după folosirea toaletei și de fiecare dată când vin în contact cu suprafețe sau obiecte murdare. Este util ca părinții să explice nu doar când, ci și cum se face spălarea – cel puțin 20 de secunde, cu apă și săpun, pentru a elimina cât mai mulți germeni.

Igiena orală este un alt pilon important. Periajul de două ori pe zi, dimineața și seara, cu pastă de dinți potrivită vârstei, previne cariile și păstrează o respirație proaspătă. De asemenea, un control stomatologic anual este recomandat pentru a depista la timp problemele dentare.

Dacă copilul tușește, are febră sau simptome digestive, nu trebuie trimis la școală. Consultați medicul de familie pentru a-i asigura îngrijirea corectă și pentru a proteja sănătatea celorlalți copii.

MEDICINĂ DE FAMILIE – APROAPE DE CASĂ, APROAPE DE TINE! La Auxologico Cardiorec – Corbeanca, te poți înscrie pe lista medicului de familie Cezar Iancu și poți beneficia de îngrijire medicală profesionistă, integrată, aproape de casă. E simplu, eficient și fără drumuri inutile.

Pentru Programări și informații – 021.9636

Auxologico CardioRec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție și activitate medicală la cel mai înalt nivel, un nume ce este sinonim cu Excelența în Sănătate și Grija față de pacienți. 

*Informațiile prezentate în articolele de pe www.cardiorec.com au un scop informativ și nu substituie consultația medicală. Fiecare pacient are nevoi și simptome specifice, influențate de factori precum stilul de viață, vârsta și starea generală de sănătate. Prin urmare, pentru un diagnostic corect și recomandări personalizate, este esențială o evaluare medicală în cadrul unei consultații de specialitate.

Modernitatea aduce schimbări profunde în stilul de viață, influențând sănătatea noastră mai mult decât oricând. Progresul tehnologic și inovația, globalizarea și modificările sociale ne oferă oportunități remarcabile, dar, în același timp, creează provocări majore pentru sănătatea cardiovasculară.

Cu toate că suntem martorii celei mai avansate ere medicale din istorie, bolile cardiovasculare rămân principala cauză de deces la nivel global.

Avantajele și provocările modernității

Viața modernă este caracterizată de un ritm accelerat, tehnologie avansată și schimbări culturale rapide. Printre avantajele aduse de modernitate se numără accesul facil la informații despre sănătate, progresele medicale în domeniul diagnosticului și tratamentului, precum și conștientizarea importanței unui stil de viață sănătos.

De exemplu, tehnologia medicală, inclusiv aplicațiile de monitorizare a sănătății și dispozitivele wearable, facilitează adoptarea unor obiceiuri sănătoase, precum exercițiile fizice regulate.

Tehnologia, deși utilă, a contribuit la sedentarism, reducând semnificativ activitatea fizică zilnică. Transportul motorizat a înlocuit mersul pe jos, iar munca de birou și timpul petrecut în fața ecranelor au dus la probleme de postură și la creșterea riscurilor musculoscheletale.

De asemenea, globalizarea a adus o diversitate alimentară, dar și o creștere a consumului de produse procesate și fast-food, bogate în zahăr, grăsimi saturate și aditivi. Acest tip de alimentație, promovat agresiv, afectează în special copiii, generând un risc crescut de obezitate și boli metabolice.

Impactul alimentației și mișcării asupra sănătății cardiovasculare

Alimentația modernă reflectă schimbările culturale și economice ale societății. Dacă în trecut accentul era pus pe alimente naturale și proaspete, astăzi accesibilitatea produselor procesate și rapiditatea pregătirii acestora au transformat complet obiceiurile alimentare.

Consumul excesiv de alimente procesate contribuie la creșterea incidenței bolilor cardiovasculare prin efectele negative asupra colesterolului, hipertensiunii arteriale și greutății corporale.

Pe de altă parte, mișcarea, esențială pentru sănătatea inimii, este adesea neglijată. Deși tehnologia oferă soluții moderne pentru încurajarea activității fizice, precum aplicațiile de fitness sau brățările inteligente, sedentarismul rămâne o problemă globală.

Statul prelungit în poziții incorecte, atât la birou, cât și acasă, și lipsa exercițiilor fizice regulate contribuie la creșterea riscurilor de boli cardiovasculare, diabet și obezitate. Este esențial să promovăm activitatea fizică zilnică ca pe o componentă esențială a unui stil de viață sănătos.

Sănătatea mentală și stresul în contextul modernității

Stresul este un factor constant al vieții moderne, influențat de presiunea profesională, așteptările sociale și viteza schimbărilor din societate. Această stare cronică de tensiune afectează nu doar sănătatea mentală, ci și sănătatea inimii.

Studiile arată că stresul cronic crește riscul de hipertensiune arterială, infarct miocardic și alte boli cardiovasculare. În plus, sedentarismul asociat cu stresul agravează această situație.

Promovarea valorilor individualiste și izolarea socială, accentuate de utilizarea excesivă a tehnologiei, contribuie la apariția depresiei și anxietății. Aceste afecțiuni, la rândul lor, sunt asociate cu un risc cardiovascular crescut. Este esențial să recunoaștem legătura dintre sănătatea mentală și sănătatea fizică și să intervenim în mod preventiv pentru a reduce impactul negativ al stresului.

Factorii de risc cardiovascular – tradiționali și modificabili

Bolile cardiovasculare sunt influențate de o serie de factori de risc, atât tradiționali, cât și specifici modernității. Printre factorii tradiționali se numără hipertensiunea arterială, diabetul, colesterolul crescut și fumatul.

În România, hipertensiunea arterială afectează aproape jumătate din populația adultă între 30 și 70 de ani, dar doar o treime dintre acești pacienți reușesc să-și controleze valorile tensionale prin tratament. Fumatul, un alt factor major de risc, crește riscul apariției bolilor cardiovasculare de cinci ori.

Pe lângă acești factori, modernitatea aduce și elemente noi care influențează riscul cardiovascular. Stresul cronic, apneea obstructivă în somn, obezitatea și poluarea atmosferică sunt doar câteva dintre aceste provocări.

De asemenea, tulburările de somn, cum ar fi apneea obstructivă, sunt asociate cu hipertensiunea arterială și alte complicații cardiovasculare. Este important să recunoaștem și să tratăm acești factori pentru a preveni complicațiile pe termen lung.

Prevenția – drumul către longevitate

Prevenția cardiovasculară modernă se bazează pe o abordare personalizată, adaptată fiecărui pacient. Evaluarea riscului cardiovascular prin algoritmi precum SCORE2 permite identificarea persoanelor cu risc crescut și implementarea unor măsuri preventive specifice. Deciziile terapeutice, luate în colaborare cu pacientul, sunt esențiale pentru asigurarea aderenței la tratament și a succesului pe termen lung.

Recomandări pentru un stil de viață sănătos

Prevenția bolilor cardiovasculare începe cu adoptarea unui stil de viață sănătos.

Exercițiile fizice regulate, de cel puțin 30 de minute pe zi, contribuie semnificativ la menținerea sănătății inimii. O alimentație echilibrată, bazată pe dieta mediteraneană, este esențială pentru reducerea riscului cardiovascular. Consumul de fructe, legume, cereale integrale și pește, combinat cu reducerea consumului de sare, zahăr și grăsimi saturate, este recomandat tuturor.

Renunțarea la fumat este una dintre cele mai eficiente măsuri preventive, reducând riscul cardiovascular în mod semnificativ. De asemenea, gestionarea stresului prin tehnici de relaxare, terapie sau activități recreative contribuie la îmbunătățirea sănătății generale.

Modernitatea, deși oferă oportunități remarcabile pentru îmbunătățirea sănătății, stilul de viață modern aduce provocări care nu pot fi ignorate. Prin conștientizare, educație și prevenție personalizată, putem reduce semnificativ riscul cardiovascular și putem trăi vieți mai lungi și mai sănătoase.

Drumul către longevitate începe cu prevenția, iar fiecare pas făcut în această direcție este un pas spre o viață mai bună.

Aflați mai multe despre Pachetele de Prevenție – Stratificare Risc Cardiovascular elaborate de cardiologii noștri experimentați!

Programări la Dr. Luminița Rotaru – 021.9636

Auxologico CardioRec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție și activitate medicală la cel mai înalt nivel, un nume ce este sinonim cu Excelența în Sănătate și Grija față de pacienți. Acesta face parte, totodată, din Centrul integrat de Imagistică Cardiovasculară al prestigioasei rețele italiene.

*Informațiile prezentate în articolele de pe www.cardiorec.com au un scop informativ și nu substituie consultația medicală. Fiecare pacient are nevoi și simptome specifice, influențate de factori precum stilul de viață, vârsta și starea generală de sănătate. Prin urmare, pentru un diagnostic precis și recomandări este esențială o evaluare medicală în cadrul unei consultații de specialitate.

Dr. Cezar Iancu, Medic Specialist Medicină de Familie

Dr. Cristina Butucea, Medic Specialist Medicină de Familie

Documente necesare înscriere medic de familie

• Carte de identitate
• Card de asigurări sociale de sănătate sau adeverință (pentru persoanele cărora nu le-a fost emis cardul sau care din motive religioase sau de conștiință refuză cardul de sănătate sau pentru persoanele cărora li se va emite card național duplicat)
• Adeverință de salariat / talon de pensie / adeverință de șomer / adeverință care atestă plata la zi a contribuției la sănătate / carnet de veteran de război / copie după decizia de încadrare în gradul de handicap
• Dosarul cu istoricul medical de la medicul de familie anterior (în cazul unui transfer)
• Cerere tip (se completează la cabinet)

*Pentru copiii cu vârsta peste 16 ani este necesar și actul de identitate al părintelui

În urma înscrierii dumneavoastră pe lista de pacienți ai medicului de familie, puteți beneficia, la nevoie, de:

• consultație medicală – examen medical general
• concedii medicale
• bilete de trimitere către diverse specialități
• rețete medicale gratuite/compensate
• adeverințe medicale

Rolul medicului de familie – pilonul principal al îngrijirii primare

Medicul de familie este unul dintre cei mai importanți specialiști din sistemul de sănătate, fiind primul punct de contact al pacientului cu serviciile medicale. Prin rolul său de îngrijitor primar al sănătății pacienților, medicul de familie asigură nu doar tratamente, ci și prevenția, monitorizarea și coordonarea îngrijirilor necesare fiecărui pacient pe termen lung.

Serviciile oferite de medicul de familie

1.Consult medical general – medicul de familie efectuează consultații medicale regulate pentru a evalua starea generală de sănătate a pacientului, fie că este vorba despre un control de rutină sau despre investigarea unor simptome noi.

2.Prevenție și educație pentru sănătate – un aspect esențial al muncii medicului de familie este prevenția. Aceasta include vaccinarea, screening-urile de sănătate (pentru diabet, hipertensiune etc.), consilierea pentru un stil de viață sănătos și gestionarea factorilor de risc.

3.Diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor acute și cronice. În cazurile mai complexe, medicul de familie poate trimite pacientul la medicul specialist pentru investigații suplimentare.

4.Coordonarea îngrijirilor medicale – în cazul în care este necesar, medicul de familie coordonează colaborarea cu alți specialiști, supraveghează și gestionează planul de tratament general al pacientului, asigurând continuitatea și coerența îngrijirilor.

5.Monitorizarea pacienților cronici – pacienții cu boli cronice au nevoie de monitorizare constantă. Medicul de familie se asigură că aceștia primesc tratamentul corect și că boala este ținută sub control.

Importanța medicului de familie în comunitate

Medicul de familie are un rol esențial în îngrijirea sănătății comunității. Fiind adesea cel care are o relație pe termen lung cu pacienții, medicul de familie poate detecta schimbările subtile în starea de sănătate a acestora și poate interveni prompt. În plus, medicul de familie înțelege specificitățile și nevoile comunității locale, oferind îngrijire personalizată și adaptată fiecărui individ.

Prin abordarea sa globală, preventivă și curativă, medicul de familie este sprijinul principal al fiecărei persoane în menținerea și îmbunătățirea stării de sănătate. Fie că este vorba de prevenirea bolilor sau de tratarea unor afecțiuni complexe, medicul de familie este un pilon al îngrijirii medicale primare.

Programări și înscrieri Medic de Familie Corbeanca – 021.9636

Auxologico CardioRec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție și activitate medicală la cel mai înalt nivel, un nume ce este sinonim cu Excelența în Sănătate și Grija față de pacienți. Acesta face parte, totodată, din Centrul integrat de Imagistică Cardiovasculară al prestigioasei rețele italiene.

Hipertensiunea arterială este una dintre cele mai frecvente afecțiuni la nivel mondial, afectând peste 45% din populația adultă, și este cel mai important factor de risc modificabil pentru bolile cardiovasculare.

Și mai îngrijorător este faptul că unul din 5 pacienți nu știe că are hipertensiune arterială (HTA), iar dintre cei cu hipertensiune arterială diagnosticată doar un procent foarte mic (între 18% și 24% au valorile tensionale controlate).

Ce valori ale tensiunii arteriale sunt considerate normale?

La finalul anului 2024, Societatea Europeană de Cardiologie  a publicat un nou ghid  în care se redefinesc anumiți termeni și se rediscută pragurile pentru tensiunea arterială considerată normală – sub 120/70 mmHg.

Tensiunea arterială cuprinsă între 120-139/70-89 mmHg se definește a fi tensiune arterială crescută.

Tensiunea arterială de peste 140/90 mmHg reprezenta pragul de la care vorbim de hipertensiune arterială.

Tensiunea arterială normală  are aceeași valoare pentru toate vârstele, însă se subliniază, de exemplu, că la pacienții vârstnici (după 70 ani) teniunea arterială normală este tensiunea minimă tolerată, deci se acceptă și valori apropiate de valoarea prag a hipertensiunii arteriale (HTA).

Pentru diagnosticul de hipertensiune sau urmărirea eficienței controlului tensiunii arteriale acum se recomandă utilizarea măsurătorilor în afara cabinetului medical. În acest fel, se evită ceea ce numim hipertensiunea de halat alb, când valorile tensionale sunt mult mai mari în cabinet, respectiv hipertensiunea mascată, când la cabinet valorile tensionale sunt normale, dar la domiciliu sau în alte circumstanțe sunt crescute.

Cum se măsoară corect tensiunea arterială?

La cabinet

Trebuie să se utilizeze dispozitive validate clinic atât în cabinetul medical, cât si la domiciliu și trebuie respectați anumiți pași:

• pacientul trebuie să stea confortabil 5 minute în repaus, este de preferat fără consum anterior de cafea sau fumat, spatele sprijinit, bratul așezat pe masă, îmbrăcămintea de la braț îndepartată
• se utilizează atât metoda clasică ascultatorie, cât și dispozitivele oscilometrice electronice (care măsoară amplitudinea oscilației la dezumflarea sau umflarea mansetei)
• manșeta trebuie să aibă dimensiunea adecvată pentru braț și să fie amplasată deasupra fosei antecubitale
• trebuie efectuate trei măsurători la distanță de 1-2 minute; tensiunea înregistrată trebuie să fie media ultimelor două măsurători
• ar trebui măsurată tensiunea arterială la ambele brațe, dacă se sesizează o diferență mai mare de 10 mmHg măsurătorile ulterioare se efectuează la brațul cu tensiunea mai mare, diferențele mai mari pot sugera boala de artere
• se investighează după caz și prezența hipotensiunii ortostatice prin măsurarea tensiunii arteriale în clinostatism, apoi la 1 min, respectiv 3 min; vorbim despre hipotensiune ortostatică dacă tensiunile sunt cu peste 20/10 mmHg mai mici în picioare

La domiciliu

• pacientul își măsoară tensiunea arterială la domiciliu utilizând un dispozitiv  validat de tipul dispozitivelor oscilometrice cu manșetă pentru braț respectându-se secvența de la cabinetul medical (pacienții trebuie instruiți în acest sens). Se efectuează minim două măsurători la 1-2 minute, de două ori pe zi, timp de minim 7 zile
• media la domiciliu ar trebui să fie mai mică de 135/85 mmHg (echivalent cu 140/90 mmHg la cabinet), valoare considerată pragul de HTA pentru măsuratorile la domiciliu.
• între 120-134 mmHg și 70-84 mmHg se considera tensiune arterială crescută, cea optimă fiind considerată <120/70 mmHg.

Măsurarea ambulatorie a tensiunii arteriale

• utilizează un dispozitiv complet automat care masoara tensiunea arterială pentru o perioada de 24 ore la intervale stabilite (în general, 15-30 min ziua și 30-60 min noaptea); pacientul poate înregistra într-un jurnal activitățile din acea zi pentru o mai bună interpretare.

 Evident că și aceste tipuri de monitorizări ale tensiunii la domiciliu au avantaje și dezavantaje.

Monitorizarea TA de către pacient

Avantaje:

• exclude tensiunea de halat alb
• este disponibilă pe scară largă
• se repetă cu ușurință
• poate fi utilizată pe termen lung
• este relativ ieftină

Dezavantaje

• se evaluează o tensiune statică
• potențial de eroare din cauza dispozitivelor
• nu se pot realiza citiri nocturne

Monitorizarea ambulatorie

Avantaje

• exclude tensiunea de halat alb și hipertensiunea mascată
• măsoară tensiunea în mediu real și în timpul activităților
• evaluează tensiunile nocturne

Dezavantaje

• mai costisitoare
• poate fi inconfortabilă, limitând ușor activitățile și afectând somnul

Când trebuie să începem să monitorizăm tensiunea arterială?

Recomandările sunt ca după 40 ani sau cel puțin o dată pe an să se efectueze verificări ale tensiunii arteriale, în special dacă anterior au existat criterii de tensiune arterială crescută pentru care nu s-a recomandat tratament.

Ghidurile recomandă ca la persoanele sub 40 ani, să se măsoare tensiunea arterială cel puțin o dată la 3 ani. Ținând cont de usurința cu care se efectuează această măsuratoare este bine ca ori de cate ori este posibil, persoanele adulte să măsoare tensiunea arterială în special când în familie există antecedente sau sunt prezenți și alți factori de risc.

O singură masuratoare nu este suficientă, trebuie ca diagnosticul de hipertensiune arterială să fie confirmat și în afara cabinetului, cu atât mai promt cu cât valorile sunt mai mari (160-179/100-109 mmHg), exceptând valorile foarte crescute, de exemplu – tensiune arterială >180/110 când tratamentul trebuie inițiat imediat.

Hipertensiunea arterială poate fi asimptomatică

Hipertensiunea poate fi asimptomatică, pot exista pacienți care să aibă valori tensionale foarte ridicate și să fie asimptomatici sau pacienți care să prezinte simptome secundare deja complicațiilor pentru că evoluția hipertensiunii pe o perioadă lungă poate provoca leziuni la nivelul organelor țintă, vitale: inima, creierul, rinichii, ochii si vasele de sânge pot prezenta modificări atât structurale, cât și funcționale.

Și aceste leziuni evoluează de la asimptomatice la simptomatice, de exemplu în cazul inimii de la modificări adaptative de hipertrofie de pereți la insuficiență cardiacă, fibrilație atrială, boală cardiacă ischemică, iar la creier – accident vascular cerebral sau declin cognitiv.

Cu cât intervalul de timp în care tensiunea arterială este peste valorile normale, cu atât riscul de boală cardiovasculară este mai mare. Deci pacientul cu tensiune foarte ridicată trebuie să meargă la medic indiferent de prezența sau absența simptomelor.

Stil de viață și tratament 

În funcție de valorile tensionale înregistrate, măsurile de stil de viață trebuie inițiate pe o perioadă de aproximativ 3 luni: respectiv dieta hiposodată, scăderea ponderală acolo unde este cazul, activitate fizică regulată, întreruperea fumatului (fumatul poate crește tensiunea arterială). Aceste măsuri  pot uneori să aducă la normal valorile tensionale, însă, dacă nu se ating valorile țintă,  se recurge la tratament medicamentos.

Începerea tratamentului medicamentos se bazează pe evaluarea riscului pentru evenimente  vasculare ale pacientului utilizând scorurile de risc recomandate  SCORE 2, SCORE 2OP și respectiv SCORE pentru pacientul diabetic.

Deci tratamentul medicamentos se începe și se alege conform riscului individual al fiecărui pacient. Sunt recomandate combinațiile fixe pentru a crește complianța pe termen lung, controlul ineficient al valorilor tensionale datorându-se și lipsei de complianță la un tratament de lungă durată, practic pe tot parcursul vieții.

În lupta cu lipsa de complianța, discuțiile cu pacienții sunt foarte utile pentru înțelegerea faptului că prin simplul control al  tensiunii să se evite apariția unor probleme de sănătate mult mai grave.

Aflați mai multe despre Pachetele de Prevenție – Stratificare Risc Cardiovascular elaborate de cardiologii noștri experimentați!

Programări la Dr. Luminița Rotaru – 021.9636

Auxologico CardioRec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție și activitate medicală la cel mai înalt nivel, un nume ce este sinonim cu Excelența în Sănătate și Grija față de pacienți. 

*Informațiile prezentate în articolele de pe www.cardiorec.com au un scop informativ și nu substituie consultația medicală. Fiecare pacient are nevoi și simptome specifice, influențate de factori precum stilul de viață, vârsta și starea generală de sănătate. Prin urmare, pentru un diagnostic precis și recomandări personalizate, este esențială o evaluare medicală de specialitate în cadrul unei consultații de cardiologie.

Practic, aceasta combină ecocardiografia tradițională cu exercițiul fizic oferind informații detaliate despre performanța mușchiului cardiac și despre posibilele probleme ale arterelor coronare.

Cum se efectuează Ecocardiografia de efort?

Procedura implică mai multe etape:

1. Ecocardiografie de repaus – se realizează inițial o ecocardiografie standard pentru a evalua funcția cardiacă în stare de repaus. Aceasta va fi folosită ca referință pentru comparație.
2. Inducerea stresului cardiac – pacientul începe să facă exerciții fizice pe o bicicletă statică.
3. Monitorizarea funcției cardiace – în timp ce pacientul se află sub efort, se efectuează ecocardiografii suplimentare pentru a vizualiza funcționarea inimii în timp real.
4. Compararea rezultatelor – se compară imaginile obținute în stare de repaus cu cele obținute în condiții de efort pentru a identifica eventualele probleme de funcționare a mușchiului cardiac.

Rolul Ecocardiografiei de efort

Ecocardiografia de efort este un instrument important pentru diagnosticarea și monitorizarea afecțiunilor cardiovasculare și poate furniza informații importante despre:

Contractilitatea miocardului – permite evaluarea eficienței contracțiilor inimii sub efort, detectând posibile zone în care contractilitatea este redusă.

Fluxul sangvin în arterele coronare – în prezența îngustării arterelor coronare (boala coronariană), inima poate să nu primească suficient sânge în timpul efortului. Ecocardiografia de efort poate detecta aceste probleme.

Funcția valvulară – permite evaluarea modului în care funcționează valvele inimii în condiții de efort, identificând eventualele regurgitări sau stenoze.

Când este recomandată Ecocardiografia de efort?

Ecocardiografia de efort este recomandată în următoarele situații:

1. Diagnosticarea bolii coronariene – pacienții care prezintă simptome de angină pectorală (dureri toracice) sau disconfort toracic în timpul efortului ar putea avea îngustări la nivelul arterelor coronare. Ecocardiografia de efort ajută la confirmarea acestui diagnostic.
2. Evaluarea severității bolii cardiace – Ecocardiografia de efort poate determina cât de gravă este boala coronariană și dacă există afectări extinse ale mușchiului cardiac.
3. Monitorizarea post-infarct – pacienții care au avut un infarct miocardic pot beneficia de ecocardiografia de efort pentru a evalua eficiența tratamentului și pentru a monitoriza recuperarea.
4. Evaluarea pacienților înainte de intervenții chirurgicale – pentru a determina riscul cardiovascular asociat unei intervenții chirurgicale majore, se poate utiliza ecocardiografia de efort.

Ce afecțiuni pot fi diagnosticate cu ajutorul Ecocardiografiei de efort?

Boala coronariană – depistarea îngustării arterelor care furnizează sânge mușchiului cardiac.

Cardiomiopatie – afecțiuni ale mușchiului cardiac care pot afecta contractilitatea inimii.

Disfuncție valvulară – probleme legate de funcționarea anormală a valvelor cardiace, care pot fi exacerbate de stresul indus de efort.

Insuficiență cardiacă –  ecocardiografia de efort poate evalua funcția generală a inimii și poate detecta zone unde contracțiile sunt mai slabe, indicând o potențială insuficiență cardiacă.

Ecocardiografia de efort este o investigație esențială pentru diagnosticarea și monitorizarea bolilor cardiovasculare oferind o imagine clară a modului în care funcționează inima în condiții de solicitare fizică, permițând medicilor să identifice și să trateze prompt afecțiunile cardiace.

Aflați mai multe despre Pachetele de Prevenție – Stratificare Risc Cardiovascular elaborate de cardiologii noștri experimentați!

Programări și informații – 021.9636

Auxologico Cardiorec face parte din rețeaua Auxologico Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție și activitate medicală la cel mai înalt nivel, un nume ce este sinonim cu Excelența în Sănătate și Grija față de pacienți. 

*Informațiile prezentate în articolele de pe www.cardiorec.com au un scop informativ și nu substituie consultația medicală. Fiecare pacient are nevoi și simptome specifice, influențate de factori precum stilul de viață, vârsta și starea generală de sănătate. Prin urmare, pentru un diagnostic precis și recomandări este esențială o evaluare medicală în cadrul unei consultații de specialitate.

Tulburările de somn, în special Apneea obstructivă în somn, reprezintă factori de risc cardiovascular și fac parte din categoria factorilor de risc modificabili, controlabili, alături de fumat, hipertensiune arterială, dislipidemii, diabet zaharat, obezitate, lipsa activității fizice, consumul de alcool și stresul.

Aceștia sunt considerați factori de risc modificabili pentru că odată identificați, prin corectia și controlul lor se poate îmbunătăți sau chiar schimba prognosticul evenimentelor cardiovasculare. Din categoria factorilor de risc cardiovascular nemodificabili fac parte vârsta, genul, factorii de tip genetic, precum și factorii socioeconomici.

Tulburările de somn pot îmbrăca multe forme, însă dintre acestea Apneea în somn este una dintre cele mai frecvente. Apneea în somn poate fi:

• obstructivă (AOS), atunci când, intermitent, aerul nu mai poate pătrunde în plămâni din cauza unor obstacole mecanice ce apar în timpul nopții la nivelul căilor respiratorii superioare
• centrală (ACS), când oprirea respirației se produce din cauza afectării centrilor respiratori
• mixtă, atunci cand cele două forme de Apnee se regăsesc împreună

Apariția Apneei obstructive  se corelează la rândul ei cu anumiți factori de risc ce pot fi modificați și anume :

• obezitatea,
• consumul de alcool sau sedative ce produc relaxarea musculaturii din zona gâtului,
• prezența alergiilor,
• congestia nazală,
• fumatul,
• anumite afecțiuni endocrine, cum este, de exemplu, hipotiroidia,

Precum și cu factori ce nu pot fi influențați:

• vârsta, gen: aproximativ 10% dintre bărbații cuprinși în intervalul de vârstă 40-60 ani au Apnee în somn. Raportul inițial “în favoarea bărbaților” se egalizează în timp odată cu vârsta de menopauză a femeilor,
• factorii ereditari: antecedentele familiale de Apnee predispun la apariția acesteia la rude de gradul I,
• anumite particularități anatomice prezente în zona gâtului, ca de exemplu circumferința crescută a gâtului.

Remarcăm, astfel, că Apneea obstructivă  în somn are factori de risc comuni cu bolile cardiovasculare, pentru medici fiind dificil să realizeze o cronologie a evenimentelor pentru că pacienții cu risc cardiovascular și cei cu risc pentru apnee obstructivă în somn «arată» cam la fel, obezitatea ocupând un loc central.

Cum afectează Apneea în somn activitatea cardiacă?

Oprirea respirației blochează intrarea oxigenului în plămâni ceea ce determină scăderea nivelului de oxigen din sânge, fenomen numit hipoxie. În același timp, nu se poate elimina din organism CO2 care se acumulează și determină hipercapnie.

Aceste modificări solicită suplimentar inima și vasele pentru a asigura necesarul de oxigen în organism  prin creșterea frecvenței cardiace și creșterea tensiunii, prin activarea sistemului nervos autonom cu rol în menținerea echilibrului.

Hipoxia este o alarmă și pentru creier care se trezește și comandă efectuarea respirației.

Mișcările toracice neregulate  care se produc cu acest prilej  modifică presiunea în torace, inima fiind  afectată  direct din cauza acestui fapt.

În urma acestor manifestări ce apar în mod repetat în cursul nopților, apar  modificări hormonale și inflamatorii, tulburări de coagulare și modificări metabolice.

Astfel, se explică de ce Apneea obstructivă în somn se asociază frecvent cu hipertensiunea arterială, cu tulburări de ritm, cu boala cardiacă ischemică, cu accidentul vascular cerebral, insuficiența cardiacă și chiar cu o mortalitate  crescută.

Afectarea cardiovasculară în Apneea obstructivă în somn (AOS)

Hipertensiunea arterială

Asocierea dintre AOS (Apneea obstructivă în somn) și hipertensiunea arterială este cea mai frecventă și mai cunoscută, hipertensiunea apărând în urma reacției de compensare a hipoxiei, iar valorile tensionale fiind corelate cu nivelul scăderii saturației oxigenului.

În timp, Apneea obstructivă în somn moderat-severă produce modificări progresive ale patternului tensiunii arteriale pornind de la profilul numit nondipper al tensiunii arteriale (adică absența scăderii fiziologice a tensiunii în timpul somnului) la hipertensiune mascată (hipertensiune în cursul nopții și tensiune arterială normală ziua) până la hipertensiune rezistentă la tratament. Hipertensiunea rezistentă la tratament nu se controlează dupa admininistrarea a minim 3 antihipertensive dintre care un diuretic.

Hipertensiunea arterială este un factor major de risc cardiovascular fiind direct responsabilă de afectarea altor organe. Iată cum, și în acest mod, Apneea obstructivă în somn, factor de risc independent pentru hipertensiunea arterială,  devine  factor  de risc cardiovascular.

Fibrilația atrială

O altă afecțiune cu care se asociază Apneea obstructivă în somn este fibrilația atrială. Fibrilația atrială este o tulburare de ritm care se manifestă prin palpitații cu ritm neregulat, poate fi permanentă sau episodică, paroxistică, și prezintă un risc crescut de aparitie a accidentului vascular cerebral. 20% dintre pacienții cu AOS severă au fibrilație atrială. S-a constatat că Apneea în somn este implicată în special în reapariția episoadelor de fibrilație paroxistică după tratamentul de restabilire a ritmului sinusal normal sau tratamentul electric.

Tulburări de ritm ventriculare

Apneea obstructivă în somn se asociază și cu alte tulburări de ritm cu risc crescut, respectiv cu tulburări de ritm ventriculare. Prezența acestora poate explica apariția episoadelor de moarte subită în timpul nopții.

Boala cardiacă ischemică

S-a constatat o incidență crescută și a bolii cardiace ischemice cu Apneea obstructivă în somn datorită inflamației, tulburărilor de coagulare, precum și variațiilor tensionale prezente la pacienții cu Apnee obstructivă în somn ce determină apariția leziunilor de ateroscleroză la nivelul arterelor coronare, arterele care irigă inima. Afectarea coronariană poate determina atât modificări silențioase diagnosticate pe înregistrari Holter ECG/24 ore, cât și angina pectorală sau chiar infarct miocardic. Un studiu efectuat în 2008 care a arătat că frecvența infactelor miocardice nocturne, în intervalul 12.00-6.00 este  de 3 ori mai mare la pacienții cu Apneea obstructivă în somn.

Hipertensiunea pulmonară

O alta afecțiune asociată este Hipertensiunea pulmonară (HTP) care se produce  datorită modificărilor anatomice directe ce apar în timp în vasele pulmonare, în contextul tuturor fenomenelor ce însotesc Apneea obstructivă în somn. Studii diferite au evidențiat  prezența AOS în procent de 20-40%  din pacienții cu HTP.

Accidentul vascular cerebral

Apneea obstructivă în somn este factor de risc independent pentru AVC, alături de ceilalti factori de risc cunoscuți. Studiile au evidențiat că Apneea obstructivă în somn înrăutățește prognosticul și crește riscul apariției unui nou atac cerebral la supraviețuitorii primului. În același timp AVC-ul reprezintă un factor de risc pentru apariția Apneei centrale în somn. Deci acești pacienți pot avea în final Apnee complexă în somn.

Insuficiență cardiacă

Asemeni pacienților cu AVC, și pacienții cu forme avansate de insuficiență cardiacă pot prezenta ambele tipuri de Apnee, iar prin tulburările produse prin asociere se agravează prognosticul, crescând nevoia de reinternare și mortalitatea.

DE REȚINUT

• Tulburările de somn sunt corelate strâns cu afecțiunile cardiace pe care le pot atât determina, cât și agrava;
•  Apneea obstructivă în somn are factori de risc comuni cu bolile cardiovasculare, cel mai important fiind obezitatea;
• Apneea obstructivă în somn are o incidență mai mare la bărbații de vârstă medie, dar după menopauză poate aprea frecvent si la femei;
• Apneea de somn centrală (ACS)  se asociază în special cu pacienții cu AVC și insuficiență cardiacă
• Tulburările de somn reprezintă un adversar ascuns care pot pune viața în pericol

CardioRec face parte din rețeaua Istituto Auxologico Italiano, o fundație nonprofit cu peste 60 de ani de tradiție și activitate medicală la cel mai înalt nivel, un nume ce este sinonim cu Excelența în Sănătate și Grija față de pacienți. Acesta face parte, totodată, din Centrul de Imagistică Cardiovasculară Integrată al prestigioasei rețele italiene.

*Informațiile prezentate în articolele de pe www.cardiorec.com au un scop informativ și nu substituie consultația medicală. Fiecare pacient are nevoi și simptome specifice, influențate de factori precum stilul de viață, vârsta și starea generală de sănătate. Prin urmare, pentru un diagnostic precis și recomandări este esențială o evaluare medicală în cadrul unei consultații de specialitate.

La Cardiorec Corbeanca, puteți beneficia de Pachete Promoționale de proceduri de Kinetoterapie și Fizioterapie, la prețuri foarte avantajoase. Centrul nostru dispune de o bază modernă de recuperare medicală pentru afecțiuni ortopedice, neurologice și reumatologice unde pacienții pot beneficia de servicii de Kinetoterapie și Fizioterapie oferite de profesioniști în domeniul recuperării

Pachete Promoționale Recuperare Medicală

Fizioterapie

Reprezintă o metodă importantă în tratamentele de recuperare și poate fi folosită atât pentru tratarea și reabilitarea persoanelor cu diferite afecțiuni, cât și ca metodă de prevenție.

În cadrul departamentului de recuperare al centrului Auxologico Cardiorec, puteți efectua o gamă largă de proceduri de fizioterapie cu recomandare de la medicul specialist. Aparatura cu care lucrăm este setată pe afecțiuni, iar o ședință de fizioterapie poate cuprinde mai multe proceduri (ex – laserterapie, ultrasunete, electroterapie, magnetoterapie etc.)

Fizioterapia este recomandată persoanelor cu afecțiuni neurologice, osteoarticulare, degenerative, care prezintă dureri musculare sau leziuni sportive.

Pachetul de fizioterapie este personalizat în funcție de diagnosticul fiecarui pacient.

• Electroterapia

Este o terapie de recuperare medicală care utilizează diferite forme de curenți electrici (curent galvanic, curent de frecvență joasă, curent de frecvență medie) pentru a reduce durerea, ameliora inflamația, stimula circulația sanguină și organele afectate. Acest tip de tratament are efecte benefice în afecțiunile neurologice și reumatismale.

Procedura este nedureroasă, stimularea electrică fiind realizată cu ajutorul unui curent de intensitate foarte scăzută și care nu provoacă disconfort.

În cadrul departamentului de recuperare al CardioRec se pot efectua mai multe proceduri de fizioterapie, precum – curent TENS, curent Trabert, curent interferențial (CIF), curent diadinamic (CDD), curenți galvanici, terapie cu ultrasunete, terapie cu laser, terapie cu unde scurte, magnetoterapie, masoterapie, presoterapie etc

• Masajul terapeutic

Este indicat în afecțiuni neurologice centrale, afecțiuni ale sistemului circulator, afecțiuni organice, leziuni ale pielii și structurilor conținute de aceasta, leziuni ale mușchilor și ale tendoanelor, leziuni osoase, leziuni articulare sau sechele ale acestora, leziuni ale nervilor periferici, boli de nutriție (obezitate) etc.

Efectele masajului constau în:

• Îmbunătățirea tonusului și elasticitatea fibrelor musculare
• Relaxarea mușchilor
• Accelerează procesele metabolice din mușchi
• Regenerarea țesutului muscular
• Activarea circulației prin comprimarea vaselor profunde sanguine și limfatice
• Creșterea rezistenței la îmbolnaviri

• Unde scurte

Terapia cu unde scurte presupune utilizarea de curenți de înaltă frecvență. Aceasta ajută la încălzirea țesuturilor în profunzime și are ca efect reducerea durerii, stimularea circulației și regenerarea țesuturilor.

Indicații terapeutice – entorse, burșite, tendinite, artrită, gonartroză, coxartroză, spondiloză, sechele post-traumatice, tensiuni musculare, dureri lombare și cervicale, PSH, nevralgie intercostală, ORL, Boala Raynaund, lumbago, RSDS.

• Magnetodiafluxul (MDF) / Magnetoterapia

Este o formă de terapie non-invazivă care folosește câmpuri magnetice pentru a trata diverse afecțiuni și a ajuta vindecarea.

Magnetodiafluxul este recomandat pentru anumite afecțiuni ginecologice, respiratorii, neuro-psihice, digestive, reumatismale, dar și în sechele post-traumatice.

Terapia cu câmp magnetic reduce stresul și oboseala cronică, îmbunătațeste circulația sanguină la nivel local și ajută în vindecarea rănilor și necrozelor.

Alte beneficii ale magnetoterapiei

• îmbunătățirea funcției sistemului imunitar și a capacităților de vindecare a organismului
• scăderea contracturilor musculare
• scăderea inflamației
• creșterea mobilității articulare
• are efect antiinflamator, miorelaxant, spasmolitic, analgezic și trofic
• efect de vasodilatare

• Compresia pneumatică sau preso-drenajul

Compresia pneumatică este o formă de presoterapie care acționează la nivel limfatic, venos și interstițial.

Efectele tratamentului cu cizmele de compresie

• eliminarea toxinelor și a retenției de apă
• tratarea celulitei
• detoxifierea organismului
• reducerea senzației de picioare grele și umflate
• ajută pacienții cu dizabilități și pe cei în vârstă să-și recapete din funcțiile fizice

Drenajul limfatic utilizează informații anatomice și fiziologice ale sistemului circulator. Stimulează, în principal, activitatea canalelor limfatice, ajutî în reînnoirea limfei în zonele critice, îmbunătățește circulația sanguină și accelerează schimbul de fluide corporale.

Indicații

• insuficiență venoasă
• sindrom de tunel carpian
• nevralgie
• îngrijire post-traumatică (arsuri, cicatrici)
• acrocianoză
• obezitate
• gută
• prevenirea varicelor
• regenerare – îmbunătațeste metabolizarea acidului lactic

• Terapia cu laser 

Laserterapia este noninvazivă, utilizează fascicule intense de lumină și are multiple aplicații în fizioterapie.

Cele mai importante beneficii ale terapiei cu laser sunt legate de ameliorarea durerilor acute și cronice.

Afecțiunile în care laserterapia joacă un rol deosebit de important:

• Fasciita plantară
• Artrita
• Tendinita
• Boala discului
• Tulburările musculare
• Neuropatiile
• Durerile de spate și articulații
• Leziunile ligamentelor și tendoanelor

• Terapia cu ultrasunete

Tratamentul cu ultrasunete produce un micromasaj la nivelul țesuturilor asigurând o absorție în profunzime a substanțelor antiinflamatoare administrate sub formă de gel. Are rol în relaxarea țesuturilor, favorizând vindecarea cicatricilor și circulația sanguină.

În cadrul centrului medical Auxologico Cardiorec puteți beneficia de Consultații de Recuperare Medicală cu bilet de trimitere CAS și în regim privat, la Dr. Elena Stancu-Tarhon, Medic Specialist Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie și Dr. Tana Șuteu – Medic Specialist Recuperare Medicală, Medicină Fizică și Balneologie.

De asemenea, puteți beneficia de proceduri de kinetoterapie și fizioterapie la prețuri foarte avantajoase.

Durerea de Umăr. Rolul Recuperării Medicale – Dr. Elena Stancu-Tarhon (video)

Kinetoterapie

Kinetoterapia reprezintă metodologia activă de bază pentru consolidarea sau refacerea funcțiilor unor părți ale corpului afectate de boală sau traumatisme și constă într-un ansamblu de tehnici și metode având în centru exercițiul fizic.

Principalele obiective ale kinetoterapiei sunt

• Corectarea posturii și a aliniamentului corporal
• Relaxarea
• Creșterea mobilității articulare
• Creșterea forței și rezistenței musculare
• Creșterea capacității de efort
• Îmbunătățirea coordonării, controlului neuro-muscular al mișcării și echilibrului.

Este utilizată într-o varietate de condiții medicale și afecțiuni, inclusiv în recuperarea după leziuni sau intervenții chirurgicale, în tratamentul afecțiunilor musculo-scheletice, în managementul durerii cronice, în recuperarea neurologică și în îmbunătățirea performanței sportive.

Este important de menționat că kinetoterapia trebuie să fie efectuată sub supravegherea și îndrumarea unui kinetoterapeut calificat, pentru a asigura eficacitatea și siguranța tratamentului.

Kinetoterapie și Fizioterapie. Recuperare Medicală la Cardiorec (video)

Pentru Programări și informații – 021.9636

În cadrul centrului medical Auxologico Cardiorec puteți beneficia de Consultații de Recuperare Medicală cu bilet de trimitere CAS și în regim privat, la Dr. Elena Stancu-Tarhon, Medic Specialist Recuperare, Medicină Fizică, Balneologie și Dr. Tana Șuteu – Medic Specialist Recuperare Medicală, Medicină Fizică și Balneologie.

Aceasta apare datorită acumulării de plăci aterosclerotice, care duc la îngroșarea și rigidizarea vaselor de sânge. Cu toate că este adesea considerată o afecțiune localizată, boala arterială periferică este, în realitate, o manifestare a aterosclerozei sistemice, fiind un indicator puternic al riscului de evenimente cardiovasculare majore, cum ar fi infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral.

Această boală poate rămâne asimptomatică într-o proporție semnificativă a cazurilor, dar poate evolua către stadii avansate, marcate de ischemie critică a membrelor, răni neîntărćite sau chiar gangrenă. Prezentarea precoce la medic, diagnosticarea corectă și intervenția terapeutică sunt esențiale pentru a reduce povara acestei boli.

Boala arterială periferică este cauzată de reducerea progresivă a lumenului arterial, ceea ce limitează aportul de oxigen și substanțe nutritive către tăsuturi. Ateroscleroza, procesul patologic de bază, implică acumularea de lipide, colesterol și alte substanțe pe pereții interiori ai arterelor. Această acumulare formează plăci care îngrășează și rigidizează arterele, reducând capacitatea acestora de a transporta sânge.

Pe măsură ce boala progresează, fluxul sanguin poate deveni insuficient chiar și în repaus, ceea ce duce la ischemie critică. Aceasta reprezintă o etapă avansată a bolii, asociată cu simptome severe și complicații amenințătoare de viață.

Simptomele bolii arteriale periferice

Manifestările clinice ale BAP sunt variate și depind de severitatea obstrucției arteriale. Cele mai frecvente simptome includ:

• Claudicație intermitentă – aceasta este simptomul clasic al BAP. Pacienții experimentează dureri musculare sau crampe în gambe, coapse sau fese, care apar în timpul mersului și dispar după câteva minute de repaus. Durerea este cauzată de ischemia temporară a mușchilor.
• Durere la repaus – în stadii avansate, ischemia severă poate provoca durere chiar și în absența activității fizice, mai ales încând pacientul întâră culcat.
• Modificări trofice – pielea de pe membrele afectate devine subțire, lucioasă și rece, iar părul de pe suprafața acestora poate dispărea. Unghiile cresc mai lent, iar sensibilitatea cutanată este redusă.
• Ulcerării cornice – rănile care apar la nivelul membrelor inferioare se vindecă greu sau deloc din cauza fluxului sanguin insuficient.
• Gangrenă – în cazurile grave, ischemia prelungită poate provoca necroză tisulară, necesitând intervenții chirurgicale majore, inclusiv amputație.

Diagnosticarea bolii arteriale periferice

Diagnosticul precoce al BAP este esențial pentru a preveni progresia bolii. Metodele principale de diagnostic includ:

Anamneza detaliată și examenul clinic – medicul evaluează simptomele pacientului, istoricul medical și factorii de risc. Examenul fizic poate releva semne precum absența pulsului la nivelul membrelor afectate, modificări ale culorii pielii sau răni care nu se vindecă.

Indicele gleznă-braț (IGB) – acest test simplu măsoară raportul dintre tensiunea arterială la nivelul gleznei și cea de la braț. Un raport scăzut indică o obstrucție arterială semnificativă.

Ecografia Doppler – această investigație imagistică permite vizualizarea fluxului sanguin și identificarea stenozelor sau ocluziilor arteriale.

Angiografia CT sau RMN – aceste tehnici imagistice oferă o imagine detaliată a sistemului arterial, fiind utile în planificarea intervențiilor terapeutice.

Teste de laborator – determinarea nivelului de colesterol, glicemie și markeri inflamatori ajută la evaluarea factorilor de risc asociați.

Tratamentul bolii arteriale periferice

Tratamentul BAP este complex și include modificări ale stilului de viață, terapie medicamentoasă și, în cazurile severe, intervenții chirurgicale.

• Modificări ale stilului de viață – renunțarea la fumat este cea mai importantă intervenție pentru prevenirea progresiei bolii. O dietă sănătoasă, bogată în fructe, legume și grăsimi sănătoase, precum și exercițiile fizice regulate, pot îmbunătăți prognosticul.
• Terapie medicamentoasă – antiplachetare, statine, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA)
• Intervenții chirurgicale:
  • Angioplastie cu balon și stent – este o metodă minim invazivă pentru îmbunătățirea fluxului sanguin prin lărgirea arterelor obstruate.
  • Bypass arterial – o soluție chirurgicală prin care se creează o cale alternativă pentru fluxul sanguin, utilizând o grefă vasculară.

Complicațiile bolii arteriale periferice

Netratată, BAP poate avea consecințe grave, inclusiv:

• Ischemie critică – fluxul sanguin insuficient poate duce la ulcerații cronice și necroză.
• Evenimente cardiovasculare – pacienții cu BAP au un risc crescut de infarct miocardic și accident vascular cerebral.
• Amputație – în cazurile de gangrenă extinsă, amputarea membrului afectat poate deveni necesară.

Prevenția bolii arteriale periferice

Prevenția se bazează pe identificarea și gestionarea factorilor de risc. Controlul hipertensiunii arteriale, diabetului și dislipidemiei, alături de adoptarea unui stil de viață activ și sănătos, sunt măsuri esențiale. Educația populației și accesul la servicii medicale de calitate pot reduce semnificativ impactul acestei afecțiuni.

Boala arterială periferică este o afecțiune cu implicații majore asupra sănătății globale, dar care poate fi gestionată eficient prin diagnostic precoce, tratament adecvat și modificări ale stilului de viață. Colaborarea dintre pacient și medic, alături de educația privind simptomele și factorii de risc, este cheia pentru prevenirea complicațiilor severe și îmbunătățirea calității vieții.

 

Aflați mai multe despre Pachetele de Prevenție – Stratificare Risc Cardiovascular elaborate de cardiologii noștri experimentați!

Programări Cardiologie – 021.9636

Auxologico CardioRec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție și activitate medicală la cel mai înalt nivel, un nume ce este sinonim cu Excelența în Sănătate și Grija față de pacienți. Acesta face parte, totodată, din Centrul integrat de Imagistică Cardiovasculară al prestigioasei rețele italiene.

*Informațiile prezentate în articolele de pe www.cardiorec.com au un scop informativ și nu substituie consultația medicală. Fiecare pacient are nevoi și simptome specifice, influențate de factori precum stilul de viață, vârsta și starea generală de sănătate. Prin urmare, pentru un diagnostic precis și recomandări este esențială o evaluare medicală în cadrul unei consultații de specialitate.

Cauzele infarctului miocardic

Infarctul miocardic este de obicei rezultatul unei probleme care afectează alimentarea cu sânge a inimii, în special la nivelul arterelor coronare. Iată principalele cauze care duc la infarct miocardic:

Ateroscleroza

Cea mai comună cauză a infarctului miocardic este ateroscleroza – acumularea de plăci de colesterol, lipide și alte substanțe pe pereții arterelor coronare, ceea ce duce la îngustarea acestor vase de sânge. Odată ce arterele sunt îngustate, fluxul de sânge către inimă este restricționat, ceea ce poate provoca ischemie miocardică. Dacă o placă de aterom se rupe, se poate forma un cheag de sânge care blochează complet artera, cauzând un infarct.

Tromboza coronariană

Tromboza este formarea unui cheag de sânge în arterele coronare care blochează fluxul de sânge către mușchiul cardiac. Aceasta poate apărea fie ca urmare a unei plăci de aterom rupte, fie ca o consecință directă a altor afecțiuni vasculare. Un cheag de sânge poate bloca complet sau parțial o arteră, provocând moartea țesutului cardiac.

Spasmul coronarian

În unele cazuri, un infarct miocardic poate apărea din cauza unui spasm al arterelor coronare, ceea ce determină o restricție bruscă și severă a fluxului sanguin. Spasmul poate fi provocat de consumul de droguri, expunerea la frig extrem sau stres emoțional intens.

Factori de risc

Pe lângă cauzele directe, există numeroși factori de risc care contribuie la dezvoltarea bolilor cardiace și, implicit, la apariția infarctului miocardic:

• Hipertensiunea arterială – presiunea crescută asupra pereților arterelor poate accelera formarea plăcilor de aterom.
• Hiperlipidemie – nivelurile crescute de colesterol LDL („rău”) favorizează acumularea plăcilor aterosclerotice.
• Fumatul – afectează sănătatea vaselor de sânge, crește riscul de formare a cheagurilor de sânge și agravează ateroscleroza.
• Diabetul – nivelul ridicat de glucoză din sânge poate deteriora vasele de sânge și accelerează ateroscleroza.
• Obezitatea și sedentarismul – acestea cresc riscul de ateroscleroză, hipertensiune și diabet, factori majori de risc pentru infarctul miocardic.

Simptomele infarctului miocardic

Recunoașterea rapidă a simptomelor unui infarct miocardic este esențială pentru intervenția medicală de urgență. Simptomele variază în funcție de severitatea și extinderea infarctului, dar cele mai frecvente includ:

Durerea toracică (angina pectorală)

Cel mai comun și distinctiv simptom al unui infarct miocardic este durerea severă în piept, descrisă adesea ca o senzație de presiune, strângere sau greutate. Această durere poate radia către brațul stâng, gât, maxilar sau spate. Durerea este persistentă și nu dispare la repaus sau cu administrarea de nitroglicerină.

Dispneea (dificultăți de respirație)

Pacienții pot experimenta dificultăți de respirație sau senzația de lipsă de aer, chiar și fără activitate fizică intensă. Dispneea este frecvent asociată cu disfuncția ventriculară stângă în timpul unui infarct miocardic acut.

Simptome atipice

În special la femei, la vârstnici sau la pacienții cu diabet, simptomele infarctului pot fi atipice sau mai subtile:

• Greață, vărsături
• Amețeli sau stare de slăbiciune
• Dureri abdominale
• Transpirație excesivă

Pierderea conștienței

În cazuri severe, infarctul miocardic poate cauza pierderea conștienței din cauza disfuncției cardiace severe sau a unui stop cardiac.

Diagnosticarea infarctului miocardic

Diagnosticarea corectă și rapidă este esențială pentru stabilirea unui tratament adecvat și pentru a preveni complicațiile. Metodele de diagnosticare includ:

Electrocardiograma (ECG)

ECG-ul este un test esențial în diagnosticarea infarctului miocardic. Modificările specifice, cum ar fi supradenivelarea segmentului ST sau apariția undei Q patologice, indică prezența ischemiei acute sau a infarctului. Aceasta este prima investigație efectuată în caz de suspiciune de infarct.

Testele de sânge

Un infarct miocardic provoacă eliberarea în sânge a anumitor enzime și proteine specifice, numite markeri cardiaci. Testele de sânge pentru troponină (T și I) sunt cele mai sensibile și specifice pentru detectarea deteriorării mușchiului cardiac. Alte markeri pot include creatinkinaza (CK) și CK-MB.

Ecocardiografia

Ecocardiografia este un test imagistic care utilizează ultrasunete pentru a evalua funcția și structura inimii. Poate evidenția zonele de hipokinezie sau akinezie (zone unde miocardul nu mai funcționează corect) și poate evalua gravitatea afectării cardiace.

Angiografia coronariană

Angiografia coronariană este un test invaziv care permite vizualizarea arterelor coronare și identificarea ocluziilor sau îngustărilor arterelor. Este utilizată nu doar pentru diagnostic, dar și pentru tratament, prin realizarea angioplastiei.

Tratamentul infarctului miocardic

Tratamentul unui infarct miocardic trebuie să fie rapid și eficient pentru a restabili fluxul sanguin către mușchiul cardiac afectat și pentru a preveni moartea țesutului cardiac. Există două obiective majore: dizolvarea cheagului de sânge și restabilirea fluxului sanguin prin artera blocată.

1.Tratament de urgență

Medicația antiplachetară este administrată imediat pentru a reduce formarea cheagurilor de sânge. De asemenea, medicamentele fibrinolitice (trombolitice) pot fi administrate pentru a dizolva cheagul.

Nitroglicerina, administrată sublingual, intravenos sau sub formă de plasture, ajută la reducerea durerii și la îmbunătățirea fluxului sanguin către inimă.

Beta-blocantele și inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei sunt utilizate pentru a reduce tensiunea arterială și pentru a scădea sarcina pe inimă.

2.Intervenții invazive

Angioplastia coronariană cu stent este o procedură minim invazivă care implică introducerea unui cateter cu balon în artera afectată pentru a deschide blocajul. Un stent (dispozitiv tubular) poate fi plasat pentru a menține artera deschisă pe termen lung.

În cazurile în care angioplastia nu este suficientă sau nu poate fi efectuată, se poate recurge la bypass-ul coronarian (grefarea de bypass coronarian). Aceasta este o intervenție chirurgicală majoră prin care se creează noi căi de acces pentru sângele oxigenat către inimă, ocolind arterele blocate. Bypass-ul este indicat mai ales în cazurile în care mai multe artere sunt afectate sau când blocajele sunt severe și greu de tratat prin angioplastie.

3.Reabilitarea post-infarct

După tratamentul inițial al infarctului miocardic, reabilitarea cardiacă joacă un rol esențial în recuperarea pacientului și prevenirea altor evenimente cardiovasculare. Aceasta include:

• Reabilitarea fizică – un program structurat de exerciții fizice supravegheate, care ajută la îmbunătățirea funcției cardiace, creșterea toleranței la efort și reducerea riscului de noi evenimente cardiace.
• Modificări ale stilului de viață – pacienții sunt sfătuiți să adopte un regim alimentar sănătos pentru inimă (dieta mediteraneană), să renunțe la fumat, să limiteze consumul de alcool și să gestioneze stresul.
• Terapia medicamentoasă – continuarea terapiei cu medicamente antiplachetare, beta-blocante, statine și inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei este esențială pentru prevenirea recurențelor și îmbunătățirea funcției cardiace pe termen lung.

Posibilele urmări ale infarctului miocardic

Un infarct miocardic poate avea urmări pe termen scurt și lung, iar gravitatea acestora depinde de dimensiunea și localizarea zonei afectate, de timpul de intervenție și de comorbiditățile pacientului.

Insuficiența cardiacă

Una dintre cele mai comune complicații pe termen lung este insuficiența cardiacă. Atunci când o parte a mușchiului cardiac este distrusă în timpul infarctului, inima nu mai poate pompa sângele eficient în restul corpului. Acest lucru poate duce la simptome precum oboseala, dificultățile de respirație și acumularea de lichide în plămâni sau alte părți ale corpului (edem).

Tulburările de ritm cardiac (aritmiile)

Aritmiile pot apărea imediat după un infarct miocardic sau pe termen lung. Acestea includ tahicardia ventriculară, fibrilația ventriculară sau blocurile atrioventriculare. Unele aritmii pot fi fatale și necesită intervenție rapidă (cum ar fi defibrilarea). Pe termen lung, pacienții pot necesita dispozitive implantabile, cum ar fi defibrilatoarele automate implantabile (ICD) sau pacemakerele.

Sindromul Dressler

Sindromul Dressler este o complicație rară a infarctului miocardic, care apare la câteva săptămâni după eveniment și este caracterizată de o reacție inflamatorie a pericardului (pericardită) și a plămânilor. Pacienții prezintă dureri toracice și febră, iar tratamentul include antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau corticosteroizi.

Tromboza și accidentul vascular cerebral (AVC)

Un infarct miocardic poate favoriza formarea de cheaguri de sânge în inimă, care pot migra prin fluxul sanguin și pot bloca vasele de sânge de la nivelul creierului, cauzând un accident vascular cerebral. Riscul de AVC este mai mare la pacienții cu fibrilație atrială post-infarct sau cu funcție ventriculară stângă afectată.

Ruptura de perete miocardic sau de sept

În cazuri rare, infarctul miocardic poate provoca o ruptură a peretelui miocardic sau a septului ventricular. Aceasta este o complicație severă care necesită intervenție chirurgicală de urgență și este asociată cu un prognostic rezervat.

Dr. Cristina Trăistaru

Medic Specialist Cardiologie

Infarctul miocardic este o afecțiune cardiacă gravă, care necesită recunoaștere rapidă, diagnostic precis și tratament prompt pentru a salva viața pacientului și a minimiza deteriorarea mușchiului cardiac.

 

Aflați mai multe despre Pachetele de Prevenție – Stratificare Risc Cardiovascular elaborate de cardiologii noștri experimentați!

Programări Cardiologie – 021.9636

Auxologico CardioRec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție și activitate medicală la cel mai înalt nivel, un nume ce este sinonim cu Excelența în Sănătate și Grija față de pacienți. Acesta face parte, totodată, din Centrul integrat de Imagistică Cardiovasculară al prestigioasei rețele italiene.

*Informațiile prezentate în articolele de pe www.cardiorec.com au un scop informativ și nu substituie consultația medicală. Fiecare pacient are nevoi și simptome specifice, influențate de factori precum stilul de viață, vârsta și starea generală de sănătate. Prin urmare, pentru un diagnostic precis și recomandări este esențială o evaluare medicală în cadrul unei consultații de specialitate.

Simptomele fibrilației atriale

Aceasta se poate manifesta printr-o varietate de simptome care diferă în funcție de severitatea afecțiunii și de comorbiditățile asociate. Cele mai frecvente simptome includ:

• Palpitații – pacienții descriu adesea senzația de bătăi rapide sau neregulate ale inimii, care pot fi intermitente sau constante.
• Dispnee – dificultatea de respirație apare mai ales la efort, dar poate fi prezentă și într-o stare de repaus.
• Astenie – oboseala cronică și lipsa de energie sunt frecvent raportate.
• Amețeală și vertij – pot indica o reducere a perfuziei cerebrale din cauza ritmului cardiac ineficient.
• Durere toracică – uneori confundată cu simptomele unui infarct miocardic, durerea poate fi determinată de ischemia miocardică.
• Sincopă – pierderea temporară a cunoștinței este un simptom grav care necesară evaluare medicală imediată.

Este important de subliniat că unii pacienți pot fi complet asimptomatici, iar fibrilația atraială este descoperită accidental cu ocazia unui control medical de rutină.

Diagnosticul fibrilației atriale

Un diagnostic precis este esențial pentru inițierea tratamentului adecvat și prevenirea complicațiilor severe. Procesul de diagnostic include mai multe etape și investigații complementare:

Electrocardiograma (ECG) – metoda de referință pentru confirmarea diagnosticului. Caracteristicile tipice includ absența undelor P și un ritm ventricular neregulat.

Monitorizarea Holter – oferă informații detaliate despre activitatea electrică a inimii pe o perioadă de 24-48 de ore sau mai mult. Este utilă în detectarea episoadelor de FA paroxistică.

Ecocardiografia – permite evaluarea dimensiunilor atriale, funcției ventriculare și prezenței eventualilor trombi în atriul stâng.

Analizele de laborator – sunt utile pentru identificarea cauzelor secundare, cum ar fi hipertiroidismul, dezechilibrele electrolitice sau infecțiile sistemice.

Imagistica avansată – RMN Cardiac sau CT Cardiac sunt folosite pentru o evaluare detaliată a structurii inimii și pentru detectarea complicațiilor.

Managementul fibrilației atriale

Abordarea terapeutică a fibrilatiei atriale este complexă și include trei obiective principale: controlul frecvenței cardiace, prevenirea tromboembolismului și restabilirea ritmului sinusal.

Controlul frecvenței cardiace – medicamentele utilizate includ beta-blocantele, blocantele canalelor de calciu și digoxina. Alegerea medicamentului depinde de profilul pacientului și de prezența comorbidităților.

Prevenirea tromboembolismului – terapia anticoagulantă este esențială pentru reducerea riscului de AVC.

Restabilirea ritmului sinusal – cardioversia electrică este o opțiune pentru pacienții cu FA recent instalată. Medicamentele antiaritmice pot fi folosite și pentru menținerea ritmului sinusal. Ablația prin radiofrecvență sau crioablația sunt proceduri invazive recomandate pentru pacienții refractari la tratamentul medicamentos.

Prevenția fibrilației atriale

Prevenția fibrilatiei atriale (FA) implică o abordare integrată care vizează factorii de risc modificabili:

• Controlul hipertensiunii arteriale – este principalul factor de risc pentru FA.
• Managementul greutății corporale  – reducerea obezității scade incidența FA.
• Stil de viață activ – exercițiile aerobice regulate ajută la menținerea sănătății cardiovasculare.
• Renunțarea la fumat și consumul moderat de alcool – ambele sunt asociate cu o reducere a riscului de apariție a FA.
• Tratamentul afecțiunilor associate – hipertiroidismul, diabetul zaharat și bolile pulmonare cronice trebuie gestionate corespunzător.

Complicațiile fibrilației atriale

Aaceastă afectiune netratată poate determina complicații severe, cu impact semnificativ asupra prognosticului pacienților:

Accident vascular cerebral (AVC) – pacienții cu FA au un risc de 5 ori mai mare de AVC. Trombii formați în atriul stâng pot migra și bloca vasele cerebrale.

Insuficiența cardiaca – ritmul rapid și neregulat poate duce la epuizarea miocardului, reducând eficiența pompei cardiace.

Cardiomiopatia indusă de tahicardie – apare din cauza expunerii prelungite la ritmuri ventriculare rapide.

Embolii sistemice – trombii pot afecta organele vitale, cum ar fi rinichii, splina sau membrele.

Fibrilația atrială este o afecțiune complexă, cu implicații majore asupra sănătății. Diagnosticul precoce, tratamentul personalizat și prevenția complicațiilor sunt esențiale pentru reducerea mortalității și morbidității asociate. Colaborarea interdisciplinară și educația pacienților joacă un rol esențial în managementul acestei afecțiuni.

 

Aflați mai multe despre Pachetele de Prevenție – Stratificare Risc Cardiovascular elaborate de cardiologii noștri experimentați!

Programări – 021.9636

Auxologico CardioRec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție și activitate medicală la cel mai înalt nivel, un nume ce este sinonim cu Excelența în Sănătate și Grija față de pacienți. Acesta face parte, totodată, din Centrul integrat de Imagistică Cardiovasculară al prestigioasei rețele italiene.

*Informațiile prezentate în articolele de pe www.cardiorec.com au un scop informativ și nu substituie consultația medicală. Fiecare pacient are nevoi și simptome specifice, influențate de factori precum stilul de viață, vârsta și starea generală de sănătate. Prin urmare, pentru un diagnostic precis și recomandări este esențială o evaluare medicală în cadrul unei consultații de specialitate.

Aritmiile sunt disfuncții ale activității electrice a inimii care cauzează bătăi anormale ale acesteia. În mod normal, inima bate la un ritm regulat pentru a pompa sângele eficient în tot corpul. Când acest ritm este perturbat, fluxul de sânge poate fi afectat, provocând simptome precum amețeli, palpitații și chiar pierderea cunoștinței în cazurile severe.

Aritmiile pot fi clasificate în funcție de viteza ritmului cardiac:

• Tahicardia – ritmul cardiac este prea rapid, depășind 100 de bătăi pe minut.
• Bradicardia – ritmul cardiac este prea lent, sub 60 de bătăi pe minut.

Tipuri de aritmii cardiace

Există mai multe tipuri de aritmii cardiace, fiecare având caracteristici și implicații diferite:

• Fibrilația atrială (FA) – o aritmie comună, în care atriile inimii se contractă rapid și haotic. FA crește riscul de accident vascular cerebral și insuficiență cardiacă.
• Flutter atrial – similar fibrilației atriale, dar cu un ritm mai organizat. Aceasta poate duce la simptome similare și are riscuri asemănătoare cu FA.
• Tahicardia supraventriculară (TSV)  – o aritmie rapidă care își are originea în partea superioară a inimii. Poate fi cauzată de o suprastimulare a nodului atrioventricular.
• Tahicardia ventriculară – apare atunci când ventriculii inimii se contractă rapid și poate fi o afecțiune periculoasă, necesitând tratament urgent.
• Fibrilația ventriculară – o aritmie severă, în care ventriculii se contractă haotic, oprind circulația sângelui și necesită resuscitare imediată.
• Blocul cardiac – un defect în transmiterea impulsurilor electrice de la atrii la ventriculi, care poate încetini sau opri ritmul cardiac.

Simptomele aritmiilor cardiace

Simptomele aritmiilor pot varia în funcție de tipul și severitatea acestora, dar includ adesea:

• Palpitații – senzația de bătăi rapide sau neregulate ale inimii.
• Amețeli și slăbiciune – fluxul sanguin inadecvat poate provoca amețeli, oboseală și dificultăți de concentrare.
• Dispnee – dificultățile de respirație apar frecvent, mai ales în timpul efortului.
• Durere toracică – unele aritmii pot provoca dureri sau disconfort în piept.
• Leșin sau pierderea cunoștinței – în cazuri severe, fluxul sanguin insuficient poate duce la sincopă.

Diagnosticul aritmiilor cardiace

Diagnosticul aritmiilor implică o serie de teste și investigații pentru a determina tipul și cauza acestora:

• Electrocardiograma (ECG) – înregistrează activitatea electrică a inimii și poate detecta anomalii de ritm.
• Holter ECG – monitorizare continuă a ritmului cardiac pe 24-48 de ore, utilă în detectarea aritmiilor intermitente.
• Testul de efort – implică monitorizarea ritmului cardiac în timpul efortului fizic, pentru a vedea cum răspunde inima la stres.
• Ecocardiografia – utilizează ultrasunete pentru a vizualiza structura și funcționarea inimii și pentru a detecta orice anomalii structurale.
• Studiu electrofiziologic – o procedură invazivă prin care se investighează sistemul electric al inimii pentru a identifica zonele care provoacă aritmiile și pentru a evalua opțiunile de tratament.

Tratamentul aritmiilor cardiace

Tratamentul aritmiilor variază în funcție de tipul și gravitatea lor și poate include:

• Medicație – beta-blocantele, blocantele canalelor de calciu și antiaritmicele sunt utilizate pentru a controla ritmul cardiac și pentru a preveni episoadele de aritmie.
• Cardioversie – utilizată pentru restabilirea ritmului cardiac normal în caz de fibrilație atrială sau flutter atrial, fie prin șoc electric, fie prin administrarea de medicamente.
• Ablația prin cateter – procedură minim invazivă care folosește radiofrecvența pentru a distruge țesutul cardiac anormal care provoacă aritmia.
• Implantarea unui pacemaker – un mic dispozitiv care ajută la menținerea unui ritm cardiac regulat în cazuri de bradicardie severă sau bloc cardiac.
• Defibrilatorul implantabil – este utilizat pentru pacienții cu risc de fibrilație ventriculară, ajutând la prevenirea stopului cardiac prin șocuri electrice automate.
• Intervenții chirurgicale – în anumite cazuri, pot fi necesare proceduri chirurgicale pentru a corecta anomaliile structurale care provoacă aritmia.

Prevenirea aritmiilor cardiace

Există numeroase măsuri care pot reduce riscul de aritmii și de complicații asociate:

• Adoptarea unui stil de viață sănătos – o dietă echilibrată, bogată în fructe, legume și alimente sărace în grăsimi saturate, poate reduce riscul cardiovascular.
• Menținerea unei greutăți sănătoase – obezitatea crește riscul de aritmii, în special de fibrilație atrială, astfel că menținerea unei greutăți normale este importantă.
• Evitarea consumului excesiv de alcool și cofeină – aceste substanțe pot declanșa aritmii, mai ales la persoanele predispuse.
• Controlul stresului – stresul poate agrava aritmiile. Tehnici de relaxare, cum ar fi meditația sau yoga, sunt utile în gestionarea acestuia.
• Evitarea fumatului – fumatul afectează circulația și crește riscul de aritmii și alte afecțiuni cardiovasculare.
• Monitorizarea regulată a tensiunii arteriale și a nivelului de colesterol
• Controlul diabetului – diabetul crește riscul cardiovascular, așa că este important ca pacienții cu diabet să își monitorizeze glicemia și să urmeze tratamentul recomandat.

Cu ajutorul unui diagnostic corect și al tratamentului potrivit, mulți pacienți pot gestiona cu succes aceste tulburări de ritm cardiac. Prevenția joacă un rol esențial, iar adoptarea unui stil de viață sănătos poate reduce semnificativ riscul de aritmii și complicații cardiovasculare.

Programări Cardiologie – 021.9636

Auxologico CardioRec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție și activitate medicală la cel mai înalt nivel, un nume ce este sinonim cu Excelența în Sănătate și Grija față de pacienți. Acesta face parte, totodată, din Centrul integrat de Imagistică Cardiovasculară al prestigioasei rețele italiene.

*Informațiile prezentate în articolele de pe www.cardiorec.com au un scop informativ și nu substituie consultația medicală. Fiecare pacient are nevoi și simptome specifice, influențate de factori precum stilul de viață, vârsta și starea generală de sănătate. Prin urmare, pentru un diagnostic precis și recomandări este esențială o evaluare medicală în cadrul unei consultații de specialitate.

În boala coronariană, pereții arterelor se îngroașă treptat din cauza depunerilor de grăsimi, colesterol și alte substanțe, formând plăci de aterom. Această îngroșare îngustează lumenul arterelor, reducând fluxul sanguin și, în final, îngreunând alimentarea mușchiului cardiac cu sânge oxigenat.

Simptomele bolii coronariene

Simptomele BAC pot varia în funcție de severitatea bolii și de gradul de obstrucție a arterelor coronare. Cele mai comune simptome includ:

• Dureri sau disconfort toracic
  Unul dintre cele mai frecvente simptome ale bolii coronariene este durerea toracică, cunoscută sub numele de angină pectorală. Aceasta poate fi resimțită ca o presiune, strângere, arsură sau senzație de greutate în piept. Angina poate apărea în timpul activității fizice sau al stresului emoțional și dispare de obicei în repaus sau după administrarea de medicamente.
• Dificultăți de respirație
  Pe măsură ce inima nu primește suficient sânge oxigenat, pot apărea dificultăți de respirație, mai ales în timpul efortului fizic sau al activităților de zi cu zi.
• Oboseală inexplicabilă
  Persoanele cu boală coronariană pot simți oboseală excesivă chiar și după activități minore. Acest simptom apare adesea din cauza faptului că inima nu pompează sângele eficient.
• Disconfort în alte zone ale corpului
  Durerea sau disconfortul pot radia din zona pieptului către umeri, brațe (de obicei cel stâng), gât, maxilar sau spate. Acest tip de durere poate fi confundat cu alte afecțiuni, dar trebuie investigat de un medic.
• Palpitații sau ritm cardiac neregulat
  Un ritm cardiac accelerat, neregulat sau senzația de „fluturare” a inimii pot fi un semn că inima se luptă să pompeze suficient sânge.
• Greață sau amețeli
  În unele cazuri, boala coronariană poate provoca greață, amețeli sau senzația de cap ușor, mai ales în timpul activităților fizice intense.
• Transpirații reci
  Un simptom mai puțin frecvent, dar semnificativ, este apariția transpirațiilor reci, care poate semnala o urgență medicală.

Dacă fluxul sanguin către o porțiune a inimii este complet blocat, acea parte a mușchiului cardiac poate suferi leziuni ireversibile. Infarctul se manifestă prin durere severă în piept, care poate dura mai mult de câteva minute, și poate fi însoțit de greață, transpirații și amețeli.

Diagnosticul bolii coronariene

Diagnosticul BAC implică o serie de teste pentru a determina gradul de îngustare a arterelor și pentru a evalua funcția cardiacă. Aceste teste includ:

• Electrocardiograma (ECG) – înregistrează activitatea electrică a inimii și poate detecta semne de ischemie sau infarct.
• Testul de efort – măsoară ritmul cardiac în timpul efortului fizic pentru a observa dacă apar modificări ale fluxului sanguin la nivelul arterelor coronare.
• Ecocardiografia – este utilizată pentru a vizualiza structura și funcția inimii, acest test ajută la identificarea zonelor cu circulație sanguină redusă.
• Angiografia coronariană – implică injectarea unei substanțe de contrast în arterele coronare pentru a evidenția eventualele blocaje. Este un test invaziv, dar oferă o imagine detaliată a arterelor.
• Angio CT coronarian – examinare neinvazivă care permite vizualizarea arterelor coronare și măsurarea gradului de calcificare pentru a evalua riscul de BAC.

Tratamentul bolii arteriale coronariene

Tratamentul BAC este complex și include măsuri de modificare a stilului de viață, medicamente și intervenții chirurgicale, în funcție de severitatea bolii.

a). Modificări ale stilului de viață – o alimentație săracă în grăsimi saturate, bogată în fructe, legume și cereale integrale poate reduce riscul de progresie a BAC. Activitatea fizică moderată ajută la menținerea unei greutăți sănătoase, la reducerea tensiunii arteriale și la scăderea nivelului de colesterol.

De asemenea, renunțarea la fumat pentru că acesta accelerează procesul de ateroscleroză și crește riscul de infarct miocardic.

b) Medicație

Medicamentele sunt esențiale pentru controlul simptomelor și reducerea riscului de complicații.

Statinele – reduc nivelul de colesterol și încetinesc progresia aterosclerozei.

Beta-blocantele și blocantele canalelor de calciu – ajută la reducerea ritmului cardiac și la scăderea tensiunii arteriale, reducând astfel cerințele de oxigen ale inimii.

Aspirina sau anticoagulantele – reduc riscul de formare a cheagurilor de sânge și prevenirea infarctului miocardic.

c) Proceduri intervenționale și chirurgie

Angioplastie coronariană cu stent – un procedeu minim invaziv prin care un stent (un mic tub) este plasat în artera blocată pentru a o menține deschisă.

Bypass coronarian – o intervenție chirurgicală majoră prin care fluxul sanguin este redirecționat prin crearea unui „ocol” în jurul arterei blocate.

Prevenirea bolii coronariene

Prevenirea bolii coronariene implică o serie de măsuri care pot reduce riscul de ateroscleroză și alte complicații cardiovasculare.

• Adoptarea unei diete echilibrate – alimentația sănătoasă, bogată în fibre și cu un conținut scăzut de grăsimi saturate, ajută la reducerea colesterolului și la menținerea sănătății arterelor.
• Activitatea fizică – exercițiile fizice regulate mențin inima sănătoasă și ajută la prevenirea hipertensiunii arteriale și a obezității.
• Monitorizarea sănătății – măsurarea regulată a tensiunii arteriale, a nivelului de colesterol și a glicemiei ajută la identificarea timpurie a factorilor de risc.
• Renunțarea la fumat – unul dintre cei mai mari factori de risc pentru BAC. Renunțarea la acest obicei contribuie semnificativ la sănătatea cardiovasculară.
• Gestionarea stresului  – un nivel ridicat de stres poate contribui la dezvoltarea bolilor cardiovasculare.

Bolile cardiovasculare în România

Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de mortalitate în România, având un impact semnificativ asupra sănătății publice. Conform datelor disponibile, în 2020, bolile cardiovasculare au fost responsabile pentru 55% din totalul deceselor înregistrate în țară, depășind semnificativ mortalitatea cauzată de toate formele de cancer, care a fost de 17%.

Printre principalele afecțiuni cardiovasculare care contribuie la această statistică se numără boala cardiacă ischemică și accidentul vascular cerebral. Boala cardiacă ischemică a reprezentat 19% din totalul deceselor, în timp ce accidentul vascular cerebral a fost responsabil pentru 14%.

Factorii de risc majori asociați cu bolile cardiovasculare:

• Hipertensiunea arterială
• Hiperlipidemia
• Fumatul
• Diabetul zaharat
• Obezitatea și sedentarismul

Abordarea acestor factori de risc prin modificări ale stilului de viață, cum ar fi adoptarea unei diete echilibrate, renunțarea la fumat, creșterea activității fizice și monitorizarea regulată a sănătății, este esențială pentru reducerea incidenței bolilor cardiovasculare în România.

Programări și informații – 021.9636

Auxologico CardioRec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție și activitate medicală la cel mai înalt nivel, un nume ce este sinonim cu Excelența în Sănătate și Grija față de pacienți. Acesta face parte, totodată, din Centrul integrat de Imagistică Cardiovasculară al prestigioasei rețele italiene.

*Informațiile prezentate în articolele de pe www.cardiorec.com au un scop informativ și nu substituie consultația medicală. Fiecare pacient are nevoi și simptome specifice, influențate de factori precum stilul de viață, vârsta și starea generală de sănătate. Prin urmare, pentru un diagnostic precis și recomandări este esențială o evaluare medicală în cadrul unei consultații de specialitate.

RMN-ul de sâni este efectuat de obicei cu substanță de contrast pentru a evidenția modificările vasculare asociate tumorilor sau altor leziuni suspecte.

Examinarea RMN este sensibilă la diferențele subtile de densitate și compoziție a țesuturilor, fiind ideală pentru identificarea leziunilor care pot fi dificil de detectat prin alte metode.

Când este recomandată investigația RMN de sâni?

RMN-ul de sâni este indicat în următoarele situații:

• Evaluarea riscului la persoanele cu antecedente familiale – RMN-ul de sâni este indicat femeilor cu un risc crescut de cancer mamar, în special celor care au rude de gradul întâi cu acest diagnostic sau mutații genetice precum BRCA1 și BRCA2.
• Clarificarea unor rezultate neconcludente – Atunci când o mamografie sau o ecografie indică anomalii care nu pot fi clarificate, RMN-ul oferă o imagine detaliată, contribuind la stabilirea unui diagnostic precis.
• Monitorizarea după tratamentul cancerului mamar – medicul poate recomanda RMN-ul pentru a verifica eventualele recidive sau pentru a evalua starea țesutului mamar după tratamente precum intervenții chirurgicale, chimioterapie sau radioterapie.
• Investigarea implanturilor mamare – RMN-ul este metoda preferată pentru detectarea rupturilor sau a altor probleme legate de implanturile mamare, datorită capacității sale de a vizualiza în detaliu structura acestora.
• Evaluarea extinderii cancerului mamar – În cazul unui diagnostic confirmat de cancer, RMN-ul poate fi utilizat pentru a determina gradul de extindere al tumorii, ghidând astfel planul de tratament.
• Screening suplimentar pentru femeile cu țesut mamar dens – La femeile cu țesut mamar dens, mamografia poate să nu ofere imagini clare. RMN-ul este o alternativă utilă, deoarece poate detecta leziuni care ar putea fi mascate.
• Planificarea intervențiilor chirurgicale – În cazurile complexe, RMN-ul ajută medicul să stabilească cea mai bună abordare chirurgicală, oferind o imagine detaliată a țesutului afectat.

Contraindicațiile RMN-ului de sâni

Deși este o investigație sigură, RMN-ul de sâni are câteva contraindicații și precauții:

• Implanturi sau dispozitive metalice – pacientele cu stimulator cardiac, valve cardiace artificiale sau alte dispozitive metalice pot fi expuse la riscuri în timpul scanării.
• Alergia la substanța de contrast – pacientele cu alergii cunoscute la gadoliniu (substanța de contrast utilizată) trebuie să informeze medicul.
• Insuficiența renală – substanța de contrast poate fi contraindicată în cazul funcției renale compromise.
• Claustrofobia – pacientele cu frică de spații închise pot întâmpina dificultăți în timpul scanării și ar putea necesita sedare.
• Sarcina – deși riscurile sunt scăzute, RMN-ul este recomandat doar în cazuri de urgență la femeile însărcinate.

Cum se face pregătirea pacientei pentru RMN-ul de sâni?

Pentru a asigura succesul investigației, pacientele trebuie să urmeze câțiva pași simpli:

• RMN-ul de sâni se efectuează de obicei între zilele 7-14 ale ciclului menstrual pentru a minimiza influențele hormonale asupra țesutului mamar.
• Evitarea bijuteriilor și a obiectelor metalice – toate accesoriile din metal trebuie îndepărtate înainte de procedură.
• Consumul de lichide – în cazul utilizării substanței de contrast, pacientele sunt încurajate să se hidrateze înainte și după procedură.
• Informarea echipei medicale –  pacientele trebuie să comunice medicului orice afecțiuni preexistente, alergii sau dispozitive metalice.
• Poziționare specifică – în timpul scanării, pacienta stă întinsă pe burtă pe o masă specială, care permite scanarea ambilor sâni simultan.

Deși nu este o metodă de primă alegere, RMN-ul de sâni  reprezintă o completare valoroasă a mamografiei și ecografiei, mai ales în cazurile cu suspiciuni clare sau la pacientele cu risc crescut.

Cu o pregătire corespunzătoare și sub supravegherea unei echipe medicale experimentate, această examinare avansată contribuie semnificativ la depistarea precoce și tratamentul eficient al afecțiunilor mamare.

Programări pentru RMN Sâni – 021.9636

Ce trebuie să știți despre cancerul de sân 

Cancerul de sân este una dintre cele mai frecvente forme de cancer, afectând în principal femeile, dar ocazional și bărbații. Este o afecțiune caracterizată prin dezvoltarea necontrolată a celulelor în țesutul mamar, care poate duce la formarea de tumori. În cazul în care este depistat devreme, cancerul de sân are șanse mari de tratament și recuperare.

Ce cauzează cancerul de sân?

Deși cauza exactă nu este întotdeauna cunoscută, există mai mulți factori de risc care contribuie la apariția cancerului de sân:

Vârsta – riscul crește odată cu înaintarea în vârstă, în special după 50 de ani.
Istoricul familial – prezența cancerului de sân în familie, mai ales la rudele de gradul I, crește riscul.
Mutațiile genetice – genele BRCA1 și BRCA2 sunt strâns asociate cu un risc mai mare de cancer de sân.
Factori hormonali – terapia de substituție hormonală, menstruația precoce sau menopauza tardivă pot influența riscul.
Stilul de viață – fumatul, consumul excesiv de alcool, obezitatea și sedentarismul contribuie la riscul de a dezvolta cancer de sân.

Simptomele cancerului de sân

Recunoașterea simptomelor este esențială pentru depistarea timpurie. Cele mai comune semne includ:

• Un nodul sau o zonă tare în sân sau la axilă
• Modificări ale formei sau dimensiunii sânului
• Retracția pielii sau a mamelonului
• Secreții anormale din mamelon
• Roșeață, descuamare sau inflamație a pielii de pe sân

Dacă observați oricare dintre aceste simptome, consultați imediat un medic.

Cum se diagnostichează cancerul de sân?

Diagnosticul precoce este cheia tratamentului eficient. Metodele utilizate includ:

Mamografia – principala metodă de screening pentru depistarea timpurie a tumorilor.
Ecografia mamară – oferă imagini detaliate ale țesutului mamar, mai ales la femeile cu sâni denși.
RMN-ul de sâni – este utilizat pentru cazurile complexe sau pentru monitorizarea femeilor cu risc crescut.
Biopsia – confirmă diagnosticul prin analizarea unei probe de țesut.

Tratamente disponibile

Tratamentul cancerului de sân este personalizat și depinde de stadiul bolii, tipul tumorii și starea generală a pacientei. Opțiunile includ:

Chirurgia – poate fi lumpectomie (îndepărtarea tumorii) sau mastectomie (îndepărtarea sânului afectat).
Radioterapia – este utilizată pentru a distruge celulele canceroase rămase după intervenția chirurgicală.
Chimioterapia – implică administrarea de medicamente care distrug celulele canceroase sau le opresc creșterea.
Terapia hormonală – este recomandată pentru tumorile sensibile la hormoni, pentru a bloca efectele estrogenului.
Imunoterapia și terapiile țintite – aceste metode noi vizează mecanismele specifice care contribuie la dezvoltarea cancerului.

Prevenția cancerului de sân

Deși nu poate fi prevenit complet, riscul de cancer de sân poate fi redus prin:

• Adoptarea unui stil de viață sănătos – dieta echilibrată, exercițiile fizice regulate și evitarea alcoolului.
• Screening regulat – mamografiile de rutină sunt esențiale pentru depistarea precoce.
• Autoexaminarea sânilor – observarea regulată a schimbărilor poate ajuta la identificarea timpurie a problemelor.
• Consult medical periodic – discuțiile cu medicul despre riscurile personale și investigațiile necesare sunt cruciale.

 

Cancerul de sân nu mai este o sentință fatală atunci când este depistat și tratat la timp. Conștientizarea, educația și accesul la investigații și tratamente moderne joacă un rol esențial în reducerea impactului acestei boli. Aveți grijă de sănătatea dumneavoastră și nu ezitați să solicitați ajutorul unui specialist atunci când observați schimbări sau aveți întrebări. Prevenția și informarea sunt cele mai bune arme în lupta împotriva cancerului de sân.

Auxologico CardioRec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție și activitate medicală la cel mai înalt nivel, un nume ce este sinonim cu Excelența în Sănătate și Grija față de pacienți. 

*Informațiile prezentate în articolele de pe www.cardiorec.com au un scop informativ și nu substituie consultația medicală. Fiecare pacient are nevoi și simptome specifice, influențate de factori precum stilul de viață, vârsta și starea generală de sănătate. Prin urmare, pentru un diagnostic precis și recomandări este esențială o evaluare medicală în cadrul unei consultații de specialitate.

Depozitele de calciu sunt un semn al aterosclerozei – îngroșarea și întărirea arterelor coronare, care poate duce la blocaje și, în cele din urmă, la infarct miocardic.

Scorul de calciu este exprimat sub forma unui număr care reflectă cantitatea totală de calciu prezent în arterele coronare. Cu cât scorul este mai mare, cu atât riscul de evenimente cardiovasculare (precum infarctul miocardic) este mai mare.

Rolul Scorului de calciu coronarian

Scorul de calciu coronarian joacă un rol crucial în identificarea riscului de boală coronariană înainte de apariția simptomelor. Această investigație este destinată persoanelor care nu prezintă simptome clare de boală cardiacă, dar care au factori de risc, cum ar fi:

• Antecedente familiale de boli cardiovasculare
• Hipertensiune arterială
• Colesterol ridicat
• Diabet
• Fumat
• Sedentarism

În multe cazuri, boala coronariană este asimptomatică până când progresează într-o formă gravă, cum ar fi infarctul miocardic. Scorul de calciu coronarian permite detectarea precoce a acumulărilor de plăci de calciu și, astfel, oferă medicilor posibilitatea de a interveni preventiv pentru a reduce riscul.

Este important de reținut că scorul de calciu nu este de obicei recomandat persoanelor foarte tinere sau celor care nu prezintă factori de risc semnificativi, deoarece depunerile de calciu se formează de obicei pe măsură ce oamenii îmbătrânesc și devin mai expuși riscurilor cardiovasculare.

Beneficiile Scorului de calciu coronarian

Prevenția și detectarea precoce sunt principalele beneficii ale acestei investigații. Alte avantaje importante includ:

• Evaluarea riscului cardiovascular – scorul de calciu coronarian ajută la cuantificarea riscului de evenimente cardiovasculare majore. Un scor mai mare indică un risc crescut de infarct miocardic în următorii 5-10 ani.
• Intervenție timpurie – persoanele cu un scor ridicat pot beneficia de intervenții preventive, cum ar fi schimbarea stilului de viață (dietă, exerciții fizice) sau anumite medicamente pentru a reduce riscul de infarct.
• Claritate în planificarea tratamentului – pentru pacienții cu risc intermediar, acest test ajută medicul să stabilească necesitatea unor tratamente mai eficiente.
• Fără simptome necesare – investigația poate fi utilă și la persoanele care nu prezintă simptome evidente, dar care doresc să știe dacă există riscuri ascunse pentru sănătatea cardiovasculară.

Interpretarea scorului de calciu coronarian

Scorul 0:
Nu s-au identificat depuneri de calciu în arterele coronare.
Indicativ pentru un risc foarte scăzut de boală coronariană în viitorul apropiat.
Recomandare: Menținerea unui stil de viață sănătos pentru prevenție.

Scorul 1-10:
Prezență minimă de calciu.
Sugerează un risc scăzut de boală coronariană, dar există începuturi de ateroscleroză.
Recomandare: Monitorizare și adoptarea unui stil de viață sănătos.

Scorul 11-100:
Depuneri de calciu moderate.
Riscul de boală coronariană este crescut pe termen lung.
Recomandare: Evaluare clinică detaliată, eventual tratament preventiv și monitorizare periodică.

Scorul 101-400:
Prezență semnificativă de calciu.
Riscul de evenimente cardiovasculare majore (infarct, angină) este moderat până la mare.
Recomandare: Intervenție medicală, inclusiv terapie medicamentoasă pentru reducerea riscului.

Scorul peste 400:
Depozite mari de calciu în arterele coronare.
Risc foarte mare de boală coronariană și probabilitate crescută de evenimente cardiovasculare iminente.
Recomandare: Consult de urgență la cardiolog, investigații suplimentare și tratament agresiv.

Cât durează și cum decurge investigația?

Scorul de calciu coronarian este o investigație rapidă și care nu necesită spitalizare sau sedare. Procedura durează aproximativ 10-15 minute și constă în următoarele etape:

• Pacientul este așezat pe masa CT – acesta va sta culcat pe spate, iar o serie de electrozi vor fi aplicați pe piept pentru a monitoriza activitatea cardiacă pe durata scanării.
• Scanarea – aparatul de tomografie computerizată scanează inima și arterele coronare pentru a detecta prezența și cantitatea de calciu. Scanarea este nedureroasă și implică doar expunerea la o cantitate mică de radiații.
• Rezultatele – după scanare, un radiolog va analiza imaginile pentru a determina scorul de calciu. Acest scor este transmis medicului cardiolog pentru interpretare și recomandări ulterioare.

Cum trebuie să se pregătească pacientul?

Pregătirea pentru Scorul de calciu coronarian este minimă, dar există câteva aspecte importante de avut în vedere:

• Evitarea cafelei și a stimulentelor – pacientul trebuie să evite cafeaua, ceaiul și alte stimulente înainte de investigație, deoarece acestea pot afecta bătăile inimii și precizia scanării.
• Medicația – pacienții trebuie să urmeze indicațiile medicului cu privire la medicația zilnică. Uneori, poate fi necesară ajustarea sau suspendarea anumitor medicamente înainte de test.
• Îmbrăcămintea – este recomandat ca pacientul să poarte haine confortabile și să evite bijuteriile sau alte obiecte metalice care ar putea afecta rezultatul scanării.

Deși Scorul de calciu coronarian este o investigație foarte utilă, însă acest test evaluează doar prezența calciului în plăcile aterosclerotice. Plăcile non-calcificate (plăci moi) nu sunt detectabile prin această metodă, iar acestea pot, de asemenea, contribui la riscul cardiovascular.

Scorul de calciu coronarian este o metodă imagistică rapidă, sigură și neinvazivă, oferind o imagine asupra sănătății arterelor coronare.

Este o investigație esențială pentru prevenirea bolilor cardiace la pacienții cu risc și poate ghida deciziile terapeutice într-un mod personalizat. Fiecare pacient ar trebui să discute cu medicul său cardiolog despre necesitatea și beneficiile acestei examinări, pentru a stabili împreună cea mai bună strategie de prevenție cardiovasculară.

Programări pentru CT scor de calciu – 021.9636

Auxologico CardioRec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție și activitate medicală la cel mai înalt nivel, un nume ce este sinonim cu Excelența în Sănătate și Grija față de pacienți. Acesta face parte, totodată, din Centrul integrat de Imagistică Cardiovasculară al prestigioasei rețele italiene.

Când este recomandat CT-ul de craniu?

CT-ul de craniu este recomandat pentru:

• Evaluarea traumatismelor craniene – în cazurile de lovituri la cap, CT-ul poate identifica fracturi craniene, hematoame și alte leziuni interne.
• Diagnosticarea afecțiunilor neurologice – este util în identificarea tumorilor cerebrale, accidentului vascular cerebral (AVC) și în evaluarea stării generale a creierului.
• Monitorizarea unor afecțiuni cronice – pacienții cu afecțiuni neurologice cronice, cum ar fi epilepsia sau hidrocefalia, pot necesita evaluări periodice prin CT.
• Investigarea simptomelor inexplicabile – în caz de cefalee severă, amețeli, CT-ul de craniu poate contribui la identificarea cauzelor.

Principalele beneficii ale CT-ului de craniu

• Diagnostic rapid și precis – CT-ul de craniu oferă rezultate rapide, fiind esențial în cazurile de urgență, cum ar fi traumatismele craniene sau AVC-ul.
• Vizualizarea detaliată a structurilor craniene – CT-ul permite evaluarea detaliată a oaselor craniului, a creierului și a vaselor de sânge, oferind o imagine clară a posibilelor anomalii.
• Evaluarea schimbărilor în structura cerebrală – este util pentru a monitoriza evoluția anumitor afecțiuni neurologice, permițând o evaluare clară a schimbărilor apărute.

Când se efectuează CT de craniu cu substanță de contrast?

Substanța de contrast poate fi administrată în anumite cazuri pentru a evidenția mai bine structurile și vasele de sânge din creier.

• Fără substanță de contrast – majoritatea examinărilor inițiale ale craniului, cum ar fi în cazul traumelor sau pentru identificarea unor fracturi, se fac fără contrast. Este adesea suficientă pentru evaluarea structurii osoase și identificarea hemoragiilor.
• Cu substanță de contrast – contrastul este administrat pentru a îmbunătăți vizualizarea vaselor de sânge și a tumorilor. Este utilizat în cazuri unde există suspiciuni de tumori cerebrale, infecții, inflamații sau malformații vasculare, cum ar fi anevrismele sau malformațiile arterio-venoase.

Radiologul decide utilizarea substanței de contrast în funcție de simptomele și necesitățile fiecărui pacient.

Pregătirea pacientului pentru CT-ul de craniu

Pregătirea pentru CT-ul de craniu este simplă, însă poate varia în funcție de tipul de procedură (cu sau fără contrast):

• Pentru scanarea fără contrast – în general, pacientul nu are restricții alimentare sau de lichide. Este recomandat ca pacientul să poarte haine confortabile și să evite bijuteriile și alte obiecte metalice.
• Pentru scanarea cu contrast:
  • Restricții alimentare – este posibil ca pacientul să fie sfătuit să nu mănânce cu 4-6 ore înainte de procedură, pentru a reduce riscul de reacții adverse la contrast.
  • Alergii și istoricul medical  – pacienții trebuie să informeze echipa medicală despre alergii la substanța de contrast sau la alte medicamente, precum și despre afecțiunile medicale preexistente, mai ales dacă au afecțiuni renale sau diabet.
  • Medicamente  – anumite medicamente pot interfera cu contrastul, astfel că medicul va decide dacă este necesar să fie oprite temporar înainte de procedură.

Personalul medical va oferi instrucțiuni clare pentru fiecare caz, iar pregătirea va fi ajustată în funcție de necesitățile individuale ale pacientului.

Contraindicațiile CT-ului de craniu

Deși este o procedură sigură, există câteva contraindicații și precauții:

• Alergia la substanța de contrast  – persoanele cu alergii cunoscute la iod sau alte componente ale substanței de contrast ar trebui să evite contrastul intravenos.
• Insuficiența renală  – substanța de contrast poate afecta funcția renală, astfel că pacienții cu insuficiență renală ar trebui să discute cu medicul înainte de a efectua scanarea cu contrast.
• Sarcina – expunerea la radiații este riscantă pentru făt, astfel că procedura este contraindicată în timpul sarcinii, cu excepția cazurilor de urgență medicală.
• Excesul de radiații pentru persoanele cu afecțiuni cronice – pacienții care necesită scanări frecvente trebuie să evite expunerea repetată la radiații. Medicul va analiza istoricul imagistic și va decide utilizarea CT-ului doar dacă este absolut necesar.

CT-ul de craniu este o investigație esențială în medicina de urgență și în diagnosticul rapid. Doza de radiații este controlată și adaptată pentru a minimiza riscurile, iar echipamentele moderne au fost proiectate pentru a proteja pacientul și pentru a reduce expunerea la radiații.

Programări pentru CT de craniu și informații – 021.9636

Auxologico CardioRec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție și activitate medicală la cel mai înalt nivel, un nume ce este sinonim cu Excelența în Sănătate și Grija față de pacienți. Acesta face parte, totodată, din Centrul integrat de Imagistică Cardiovasculară al prestigioasei rețele italiene.

Când este recomandat CT-ul de abdomen și pelvis?

CT-ul de abdomen și pelvis este recomandat pentru o gamă largă de situații clinice:

• Evaluarea durerilor abdominale inexplicabile – ajută la identificarea cauzei durerilor persistente care nu pot fi explicate prin alte investigații mai puțin invazive.
• Depistarea și stadializarea cancerelor abdominale și pelvine – este utilizat pentru a localiza tumorile și pentru a evalua dacă acestea s-au răspândit în alte zone ale corpului.
• Evaluarea traumelor abdominale – în cazurile de traumă, CT-ul poate detecta leziuni la nivelul organelor interne sau sângerări.
• Diagnosticul afecțiunilor hepatice și ale pancreasului – poate detecta boli hepatice, cum ar fi ciroza, și poate identifica inflamații sau tumori pancreatice.
• Controlul infecțiilor abdominale – ajută la localizarea unui posibil abces abdominal și în planificarea drenajului acestuia.
• Evaluarea tulburărilor intestinale – permite detectarea unor afecțiuni cum ar fi obstrucțiile intestinale, boala Crohn sau colita ulcerativă.

Când se face CT de abdomen și pelvis cu substanță de contrast?

Substanța de contrast ajută la obținerea unor imagini mai clare și la diferențierea între diferite structuri.

• Indicații pentru contrast intravenos  – se utilizează pentru a evidenția vasele de sânge, structura și funcția organelor interne și pentru a evalua tumorile și metastazele. Contrastul intravenos ajută și la depistarea unor inflamații sau infecții ascunse.
• Contrastul oral  – este adesea recomandat pentru a vizualiza tractul digestiv, detectând anomalii la nivelul intestinelor, precum obstrucțiile sau inflamațiile intestinale.

Substanța de contrast nu este întotdeauna necesară, iar medicul radiolog va decide dacă aceasta este esențială în funcție de suspiciunea de diagnostic.

Pregătirea pacientului pentru CT-ul de abdomen și pelvis

Pregătirea corectă a pacientului asigură rezultate optime și reduce riscul de reacții adverse la substanța de contrast. Pașii principali includ:

• Restricții alimentare – pacienții sunt adesea sfătuiți să evite mâncarea cu câteva ore înainte de scanare, mai ales dacă se va administra contrast intravenos.
• Hidratarea adecvată – este recomandată hidratarea înainte și după scanare, mai ales dacă se utilizează substanță de contrast.
• Alergii și medicație – pacientul trebuie să informeze echipa medicală despre alergiile cunoscute, în special la substanțele de contrast pe bază de iod, și despre medicamentele administrate.
• Îmbrăcăminte și obiecte metalice – pacienții sunt sfătuiți să poarte îmbrăcăminte confortabilă și să evite bijuteriile și alte obiecte metalice care pot afecta rezultatele scanării.

Pregătirea specifică variază în funcție de procedură, iar personalul medical va oferi instrucțiuni detaliate.

Contraindicațiile pentru CT-ul de abdomen și pelvis

Deși CT-ul este o investigație sigură, există câteva contraindicații și riscuri asociate:

• Alergia la substanța de contrast – persoanele cu antecedente de alergie la substanțele pe bază de iod ar trebui să evite contrastul intravenos sau să ia măsuri de precauție.
• Insuficiența renală – substanța de contrast poate afecta funcția renală, iar pacienții cu probleme renale sunt testați înainte de scanare și li se administrează hidratare suplimentară.
• Sarcina – radiațiile sunt periculoase pentru făt, iar femeile însărcinate sunt sfătuite să evite CT-ul dacă nu este absolut necesar.
• Radioterapie anterioară – persoanele expuse recent la doze mari de radiații ar trebui să evite scanările repetate, deoarece expunerea cumulativă poate crește riscul de complicații pe termen lung.

CT-ul este o procedură cu multiple avantaje în diagnosticarea rapidă și precisă. Deși expunerea la radiații este mai mare decât în cazul radiografiilor, beneficiile depășesc riscurile în majoritatea cazurilor. Evoluțiile tehnologice recente au redus semnificativ doza de radiații, iar metodele moderne de protecție sunt aplicate pentru siguranța pacientului.

Alegerea acestei investigații ar trebui să se facă în funcție de necesitatea clinică, după o discuție detaliată cu medicul curant și cu radiologul.

Programări pentru CT abdominal și informații – 021.9636

Auxologico CardioRec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție și activitate medicală la cel mai înalt nivel, un nume ce este sinonim cu Excelența în Sănătate și Grija față de pacienți. Acesta face parte, totodată, din Centrul integrat de Imagistică Cardiovasculară al prestigioasei rețele italiene.

Prevenția bolilor renale

Hidratarea corectă
Un consum adecvat de apă este esențial pentru sănătatea rinichilor. Hidratarea corectă ajută la eliminarea toxinelor prin urină, prevenind formarea calculilor renali și reducând riscul infecțiilor urinare. De obicei, consumul de aproximativ 2 litri de apă pe zi este considerat optim, dar nevoile pot varia în funcție de stilul de viață și condițiile de sănătate ale fiecăruia.

Limitarea consumul de sare
O dietă bogată în sare afectează rinichii, obligându-i să rețină mai multă apă pentru a dilua excesul de sodiu, ceea ce poate duce la hipertensiune. Recomandarea este să limităm consumul de alimente procesate și să optăm pentru condimente naturale pentru a îmbunătăți gustul mâncării fără adaos de sare.

Limitarea consumului excesiv de proteine
Consumul excesiv de proteine, în special de origine animală, poate solicita rinichii, deoarece aceștia trebuie să elimine produșii rezultați din metabolismul proteinelor. O dietă echilibrată, adaptată la necesitățile individuale, poate reduce riscul de supraîncărcare a rinichilor.

Reducerea consumului de alcool și renunțarea la fumat
Alcoolul și fumatul pot afecta grav funcția renală. Fumatul contribuie la îngustarea vaselor de sânge, afectând circulația sângelui către rinichi, iar consumul excesiv de alcool poate duce la deshidratare și stres asupra rinichilor.

Exercițiul fizic
Activitatea fizică regulată ajută la menținerea tensiunii arteriale și a unei greutăți optime, ambii factori fiind critici pentru sănătatea rinichilor. Se recomandă cel puțin 30 de minute de activitate fizică de intensitate moderată, cum ar fi mersul pe jos, alergatul sau înotul, de câteva ori pe săptămână.

Dietă bogată în antioxidanți
Fructele și legumele bogate în antioxidanți, precum afinele, fructele de pădure, spanacul și broccoli, protejează rinichii de stresul oxidativ și ajută la prevenirea inflamației. De asemenea, o dietă variată, cu un aport moderat de grăsimi sănătoase și carbohidrați complecși, sprijină funcționarea normală a rinichilor.

Controlul tensiunii arteriale
Hipertensiunea este unul dintre principalii factori de risc pentru bolile renale. Măsurarea regulată a tensiunii arteriale și adoptarea unui stil de viață sănătos pot preveni sau controla această afecțiune, protejând astfel sănătatea rinichilor.

Controlul greutății
Obezitatea crește riscul de boli renale cronice și este adesea asociată cu hipertensiune și diabet, două afecțiuni care afectează funcția renală. Menținerea unei greutăți sănătoase prin dietă echilibrată și exercițiu fizic este esențială pentru prevenirea afecțiunilor renale.

Importanța somnului și a reducerii stresului
Stresul și lipsa somnului pot afecta rinichii indirect, prin creșterea tensiunii arteriale și afectarea sistemului imunitar. Obiceiurile sănătoase de somn și tehnicile de gestionare a stresului, cum ar fi meditația sau yoga, pot contribui la protejarea sănătății rinichilor.

Importanța controalelor medicale periodice

De ce sunt importante testele de sânge și urină?
Testele de sânge și urină pot detecta semnele timpurii ale problemelor renale, chiar și atunci când simptomele nu sunt prezente. Prin aceste teste, medicii pot evalua nivelul de creatinină, uree și rata de filtrare glomerulară (GFR), indicatori esențiali ai funcției renale.

Cine ar trebui să facă analiză de rutină pentru rinichi?
Controalele periodice sunt recomandate pentru toți adulții, însă există anumite grupuri care ar trebui să acorde o atenție sporită sănătății renale:

• Persoanele cu diabet – diabetul necontrolat poate duce la nefropatie diabetică, o afecțiune ce afectează grav funcția renală.
• Persoanele cu hipertensiune  – tensiunea arterială ridicată este o cauză frecventă a insuficienței renale.
• Istoric familial de boli renale – persoanele cu rude care au suferit de boli renale au un risc mai ridicat de a dezvolta astfel de afecțiuni.
• Vârsta peste 60 de ani – funcția renală scade treptat odată cu înaintarea în vârstă, iar persoanele vârstnice sunt mai susceptibile la afecțiuni renale.

Teste recomandate

• Testul de sânge pentru creatinină și GFR – măsoară cât de bine filtrează rinichii deșeurile din sânge.
• Analiza urinei – detectează prezența proteinelor, glucozei sau a altor substanțe care pot indica o problemă renală.
• Testul de microalbuminurie – acesta este un test specific pentru detectarea precoce a proteinelor în urină, un semn timpuriu al problemelor renale la pacienții cu diabet sau hipertensiune.

Menținerea sănătății rinichilor este vitală pentru funcționarea optimă a întregului organism. Adoptarea unui stil de viață echilibrat, cu o hidratare corectă, o dietă sănătoasă și activitate fizică regulată, poate preveni o gamă largă de afecțiuni renale.

Programări și informații – 021.9636

Auxologico CardioRec face parte din rețeaua Auxologico din Italia, o fundație nonprofit cu peste 65 de ani de tradiție și activitate medicală la cel mai înalt nivel, un nume ce este sinonim cu Excelența în Sănătate și Grija față de pacienți. Acesta face parte, totodată, din Centrul integrat de Imagistică Cardiovasculară al prestigioasei rețele italiene.